FLOAREA DE LOTUS

Maria vorbeste prin Pamela Kribbe

Dragi prieteni,

Sunt azi aici cu multa bucurie si cu inima dechisa voua, tuturor. Eu sunt Maria! Am fost mama lui Jeshua. Eu reprezint aspectul feminin al energiei Christice, care s-a întrupat acum pe pamânt din ce în ce mai mult. Energia feminina a fost mult timp reprimata în societatea voastra si, în acelasi timp, în inima voastra.

Energia feminina este o forta primordiala a creatiei, o parte fundamentala a Tot Ceea Ce Exista. Ea aduce viata si curge prin fiecare. Fara ea voi nu ati exista nici ca suflet, nici ca fiinta umana. Fluxul energiei feminine este în aceste momente magic si doreste sa lumineze întunericul  si, la fel de mult, lupta voastra interioara, precum si sumbrele voastre stari de spirit.

Uneori va minunati si va întrebati la ce folosesc toate acestea, aceasta viata a voastra pe pamânt. Eu va spun ca este valoroasa si serveste unui scop. Faceti o munca importanta aici. Prezenta voastra influenteaza întreaga viata din jurul vostru, voi aduceti schimbarea în lume. Cu toate acestea, nu asta trebuie sa fie în centrul atentiei voastre. Absolut deloc nu trebuie sa va concentrati pe ceilalti, pentru a face ceea ce aveti de facut.Secretul este ca tot ceea ce aveti de facut este sa va concentrati pe voi însiva si pe integritatea fiintei voastre. Pe masura ce va umpleti cu o constiinta iubitoare, cu acceptarea a ceea ce sunteti în toate aspectele voastre, voi creati un canal prin care lumina ajunge cu usurinta la voi si automat se revarsa si spre ceilalti. Aveti nevoie doar sa va acordati voua atentie, pentru a va indeplini misiunea aici pe pamânt.

În acest context as vrea sa va vorbesc azi despre cum puteti fi o mama spirituala pentru voi însiva. Eu reprezint energia mamei în traditia Crestina. Dar ce înseamna asta cu adevarat? Maternitatea este un aspect crucial al energiei feminine: mama este privita ca acel aspect al naturii care da viata, care hraneste si îngrijeste. Dar este completa aceasta imagine? În imaginile construite în jurul meu de-a lungul istoriei, multe au au fost distorsionate si prezentate gresit. Prin urmare as dori sa va spun un pic mai multe despre viata mea pe pamânt, atunci când am fost mama lui Jeshua.

Adeseori am fost înfatisata ca o sfânta, dar cu siguranta nu am fost una în viata mea de atunci. Am fost o femeie obisnuita, din carne si oase, am trecut prin mari tulburari emotionale si sunt pe deplin familiarizata cu tot ce se întâmpla în viata voastra. În familia în care m-am nascut, am fost ultima sosita, al saptelea si cel din urma copil, cu multi frati si surori nascute înaintea mea. Am fost un copil destul de încapatânat. De mica am învatat ca trebuie sa am grija de mine si sa nu ma bazez pe altii. Parintii mei au fost lânga mine, dar n-am fost în centrul atentiei lor. Oricum, într-o oarecare masura, aceasta situatie se potrivea naturii mele, pentru ca îmi placea sa traiesc în lumea fanteziei mele si sa fiu pe cont propriu.

Am fost destul de cutezatoare si aventuroasa pentru o fata. Aveam, de asemenea, o puternica intuitie în ceea ce priveste lucrurile si nu voiam prea usor sa ma abat de la acea ghidare. Nu eram prea preocupata de ce gândeau ceilalti despre mine. Am avut frati mai mari care ma tachinau tot timpul si din aceasta cauza mi-am dat devreme seama ca este necesar sa-mi dezvolt propria mea mândrie si respectul de sine, si de aceea am putut fi cine am fost. Am fost putin diferita. Puteam simti energiile si aveam tendinta de ”a privi prin” oameni. Adeseori, în timp ce ei sporovaiau, puteam simti ca ei ascund unele lucruri, emotii care erau violente sau apasatoare, în timp ce comportamentul lor era calm si linistit la suprafata. Acest lucru ma facea, copil fiind, sa fiu confuza. Simteam ca ceva era gresit si ma întrebam ce, dar nimeni nu-mi dadea explicatii. Prin urmare, am fost uneori un copil singuratic si adeseori m-am simtit neînteleasa. Mi-a placut sa fiu afara în natura si am fost atasata de animalele din jurul casei

Cel mai rau lucru care mi s-a întâmplat în copilarie a fost moartea mamei mele. Aceasta s-a întâmplat când eram destul de tânara, o adolescenta, mama mea era destul de în vârsta, iar eu eram un copil venit târziu. Moartea ei a fost prima mea confruntare cu pierderea. A fost o experienta profund dureroasa si m-am simtit distrusa si abandonata. Asa cum m-am asezat lânga ea pe patul de moarte, am simtit ca am pierdut o parte din mine. O parte din mine parea sa se estompeze în mod irevocabil. Si nu puteam sa o pastrez, a trebuit sa o las sa plece. De fapt, aceasta s-a transformat în cea mai mare lectie pe care am învatat-o în timpul vietii mele: sa dau drumul, sa las sa plece.

Acum am sa fac un salt urias înainte, la momentul în care fiul meu Jeshua s-a nascut. La fel ca orice mama, mi-am adorat copilul nou-nascut si am vrut sa-l feresc de rele. La început nu mi-am prea dat seama ca era ceva special la Jeshua. Ceea ce am siut – de-a lungul întregii mele vieti – a fost ca exista o mâna nevazuta care ne ghida vietile. Simteam ca ceva mult mai maret lucra prin vietile noastre, ceva ce nu puteam supune vointei noastre, nevoilor si dorintelor noastre omenesti. Ceea ce mai stiam era ca aceasta putere mareata era blânda si înteleapta. Exista o întelepciune în ea pe care de multe ori noi nu o putem întelege cu mintile noastre omenesti. Doar ulterior ne dam seama ca viata ne-a dat exact ceea ce aveam nevoie. În momentul în care în fapt se întâmpla, poate parea crud si nedrept.

Si asa mi se parea si mie pe masura ce îl cresteam pe Jeshua. Când a crescut, a devenit foarte clar ca exista ceva special la el. El avea daruri si talente remarcabile si era tot atât de încapatânat pe cât am fost eu ca fata. Am recunoscut în el, pe de o parte, acea energie speciala, dar pe de alta parte mi s-a parut foarte dificil. Ca mama, îti doresti sa-ti protejezi copilul de energiile negative ale lumii. Dar fiul meu nu a vrut sa fie protejat, el voia sa vorbeasca deschis si sa-si straluceasca deschis lumina în lume. El era propulsat de o misiune interioara, de o putere mai mare, care-l ghida sa-si urmeze calea lui proprie de a aduce schimbarea în lume. Mi-au trebuit multi ani si multa suferinta ca sa accept asta. Pentru ca aparitia lui a crescut neîncrederea în ordinea existenta si asta i-a atras multe riscuri. El a încalcat anumite reguli si limite si, prin urmare, a fost contestat si chiar amenintat. A trebuit ca treptat sa ma eliberez de frica si de nevoa de a-l controla, si sa fac loc Luminii unice pe care el a venit sa o aduca aici.

În termenii vostri pamântesti, am putea spune ca a fost necesar sa renunt la atitudinea mea materna. Partea din mine care avea tendinta de a fi anxioasa, aroganta si autoritara, trebuia sa o eliberez. Pâna când, în final, am înteles ca nu era copilul meu. Da, el s-a nascut prin mine, prin intermediul corpului meu, dar el nu era al meu! El era un suflet matur cu propriile sale drepturi, dorind sa-si modeleze si sa-si creeze viata în modul lui propriu.

Mai mult de atât, el era sustinut în aceasta de puterile ceresti care au sustinut o cale speciala pentru el. Dar nu este adevarat acest lucru pentru noi toti?

Pentru fiecare copil care vine pe pamânt exista o cale speciala, calea lui, aleasa de catre acest suflet. Aceasta trebuie sa întelegeti ca mame, si sa o respectati. De îndata ce un copil iese din pântecele vostru, trebuie sa învatati sa-l lasati sa fie si sa aveti încredere în puterea lui înnascuta si în capacitatea lui de a rezolva problemele pe care le va întâlni pe parcursul vietii lui.

În cele din urma, a fost alegerea lui Jeshua sa moara pe cruce. El a permis ca acest lucru sa se întâmple. A trebuit sa-mi devina clar faptul ca aceasta a fost decizia lui, ca ea apartine caii sufletului sau si, prin urmare, ca era necesara. Am plâns cu lacrimi amare si inima mea a fost plina de întuneric si disperare privindu-l cum moare. Sa nu va închipuiti ca am putut sa trec usor de suferinta mea si sa ma împac cu ceea ce s-a întâmplat. Nu am fost o sfânta. Am fost devastata de ceea ce s-a întâmplat si pentru mine într-adevar a fost „noaptea neagra a sufletului”.

În acelasi timp, aceasta experienta m-a învatat un mare adevar si în cele din urma mi-a adus o enorma eliberare. Dar asta a venit dupa cele întâmplate. Prezenta lui Jeshua în viata mea m-a ridicat si în cele din urma mi-am permis sa fiu ridicata.  Acesta a fost cel mai curajos lucru pe care l-am facut în acea viata a mea. Energia Christica ce a venit prin Jeshua m-a provocat sa-l vad murind de mâna acelor ucigasi brutali si totusi sa am încredere în acea putere mareata, acea întelepciune superioara care ne ghideaza pe toti.

Abandonarea mea si a durerii mele acestei înalte surse de întelepciune au trezit în mine niveluri profunde. Au trezit Sinele meu Superior si l-au facut sa se manifeste în acea viata pamânteasca.

Am început apoi sa-mi dau cu adevarat seama ca pacea interioara si libertatea, pe care cu totii le doriti atât de mult, nu vor putea fi niciodata atinse atât timp cât doresti sa detii control asupra vietii.

Cu toate acestea, în cultura voastra maternitatea a devenit asociata cu îngradirea si controlul. O mama buna, dupa cum se spune, trece prin foc si apa pentru copilul ei si niciodata nu înceteaza sa se lupte pentru el. Desi iubirea neconditionata ia uneori forma perseverentei si a implacabilitatii, pentru mine adevarata maternitate a însemnat sa ma eliberez de fricile si asteptarile mele legate de Jeshua. Cea mai mare realizare a mea a fost ca l-am eliberat pe Jeshua si l-am lasat sa fie cine a vrut el sa fie.  Numai atunci am putut sa simt  frumusetea coplesitoare si puritatea celui care a fost si a ceea ce el a reprezentat. Numai atunci am putut fi cu adevarat alaturi de el, ca egala a lui, ca suflet pereche, ca mama în sensul spiritual al cuvântului. Aceasta a fost cea mai grea misiune a mea: sa învat sa fiu o mama spirituala si sa ma eliberez de emotiile unei mame pamântesti.

Când am murit în acea viata si am trecut în acest tarâm, am fost obosita si epuizata, pe de o parte. Am experimentat atât de mult, am trecut prin atât de multe suisuri si coborâsuri emotionale, dar, pe de alta parte m-am simtit profund îmbogatita. O lumina mareata m-a atins si prin ea Sinele meu cel mai Înalt a putut sa vina si sa se manifeste pe Pamânt! M-am eliberat, am acceptat în cele din urma ca lucrurile au fost asa cum au fost. M-am eliberat de maternitatea mea pamânteasca (în sensul unei atitudini materne îngrijorate, care controleaza) si am devenit o mama în sensul spiritual.

Sunteti invitati cu totii sa deveniti mama spirituala pentru voi însiva! Voi toti va luptati intens cu anumite parti negative ale voastre. Acestea sunt blocajele emotionale sau convingerile negative   despre voi însiva. Încercati sa va uitati la ele cu ochiul unei mame spirituale: nu a unei mame care vrea sa rezolve totul, ci a unei mame care va vede, care va recunoaste energia voastra unica. O mama care nu doreste sa va schimbe, ci care va onoreaza pentru cel ce sunteti.

Simtiti acel tip de energie materna pentru o vreme! Puteti simti aceasta energie ca pe ceva ce emana de la mine, dar nu este a mea. Eu nu o am. Este mai mult o vibratie sau un nivel de constiinta la care a trebuit sa ma ridic pentru a ma elibera. Ea este universala si accesibila voua tuturor. Este mostenirea voastra, pentru ca voi toti sunteti meniti sa deveniti mama spirituala a copilului Christic din voi!

Voi puteti accesa energia mamei spirituale prin a înceta un moment sa încercati sa va rezolvati problemele si numai sa-l priviti, sa-l lasati doar sa fie pentru o vreme. Puteti apela un sentiment de iubire si de apreciere pentru voi atunci când aveti o astfel de problema? Acesta este un început.

Amintiti-va cum se uita o mama la copilul ei nou nascut. Pe de o parte este intimitatea de a fi atât de aproape fizic, iar pe de alta parte este ca si cum ati privi copilul de departe, pentru ca sunteti plini de admiratie si veneratie fata de adevaratul miracol al existentei. O creatura atât de mica, si totusi întreaga si completa, nu doar fizic ci si spiritual. Un suflet matur care-si va urma propria lui cale în viata. Ce miracol!

Acum îndrazniti sa va priviti pe voi însiva astfel! Creati o oarecare distanta fata de voi însiva si întelegeti cum ati mers pe propria voastra cale, toata viata voastra, si cum ati încercat întotdeauna sa va construiti o realitate satisfacatoare. Chiar si atunci când faceti greseli, dupa cum le numiti voi, încercati sa faceti ce puteti voi mai bine pentru a crea fericire sau pentru a gasi o cale de iesire din durere si disperare. Acordati-va o pauza pentru o vreme si permiteti-va cu generozitate aceste greseli. Nu sunteti aici pentru a fi perfecti! De fapt, asta ar deveni destul de plictisitor.

Voi sunteti aici pentru a trai, pentru a experimenta si pentru a va misca printre experientele voastre cu un sentiment de uimire, chiar daca acestea sunt negative!

Cel mai rau lucru care vi se poate întâmpla ca fiinta umana este sa nu va mai miscati, sa nu mai fiti deschisi noilor experimentari. Aceasta se întâmpla când ajungeti sa fiti complet blocati într-o problema sau într-un sistem de convingeri. Ori de câte ori va simtiti complet blocati si se pare ca nu aveti nici o alta posibilitate decât sa îndurati pasiv mizeria din viata voastra, voi sunteti morti din punct de vedere spiritual. Nu mai exista nici un spatiu, nu mai exista aer sa respirati, nici un sentiment de uimire în viata voastra.

În acest caz, încercati sa creati o anumita distanta între voi si acea situatie sau problema. Încercati sa respirati în jurul ei. Imaginati-va ca acea problema are un loc în corpul vostru, de exemplu acolo unde simtiti tensiune sau durere, si lasati ca respiratia voastra sa curga liber peste acel loc si înconjurati-l cu spatiu. Simtiti briza blânda de aer înconjurând acea energie tensionata si compacta, si recunoasteti scânteia originala a sufletului vostru în ea. Este constiinta pura si un sentiment de uimire. Amintiti-va ca sederea voastra aici este doar temporara, nu trebuie sa o luati în serios. Este un joc, un joc mare, si într-o clipire de ochi sunteti înapoi de cealalta parte, si va aduceti aminte. Nu trebuie sa faceti ca totul sa fie atât de greu, este doar un moment în timp, respirati din nou în spatiu si extindeti-va, deschideti-va si ridicati-va deasupra acestei probleme aparte. Sunteti mult mai mareti decât atât. Simtiti cum lucrurile încep sa se puna din nou în miscare în spatiul pe care l-ati creat cu ajutorul respiratiei voastre.

Daca simtiti de-a dreptul imposibil sa gasiti un spatiu în interior, încercati sa va deplasati fizic. Faceti orice, dar nu va gânditi la problema voastra. Iesiti afara, faceti o plimbare, concentrati-va atentia pe altceva, dar puneti energia în miscare, pentru a se conecta din nou cu fluxul respiratiei, cu sentimentul de uimire, cu Lumina care Sunteti!

Iesind din mintea voastra veti primi noi raspunsuri, noi perspective. Raspunsurile nu vin nicioadata de la ego-ul vostru sau de la mintea voastra! Daca insistati cu: ”Trebuie sa aflu acum ce am de facut”, voi mentineti o stare de presiune si va blocati singuri. Raspunsul vine întotdeauna când constiinta voastra devine mai larga si mai deschisa, nu când devine mai îngusta si mai focalizata. Daca mintea voastra este obsesiva si nelinistita, si se pare ca sunteti în imposibilitatea de a va elibera, miscati-va fizic: mergeti sa alergati, sa va plimbati sau sa înotati, nu conteaza ce faceti. Miscarea fizica va calma energia din capul vostru.

Prin conectarea cu mama spirituala din voi, va dati posibilitatea sa va faceti din nou spatiu. Faceti un pas înapoi, va eliberati de judecata de sine si creati un nou spatiu pentru A FI. În acelasi timp voi creati spatiu si pentru lucrurile negative, deoarece mama din voi stie ca ele sunt acolo cu un motiv si au o cauza definita în trecut.

Când va simtiti foarte tristi si deziluzionati, imaginati-va mâna mamei pe umarul vostru. Simtiti atingerea sa usoara si totusi reconfortanta. O mama autentica nu are nevoie decât sa se uite la voi si sa va învaluie cu privirea pentru a va consola. Lasati aceasta consolare sa va însoteasca, coborând din cer si urcând din adîncul vostru. Încurajati-va singuri, stiind ca sunteti bine: faceti tot ce stiti si puteti mai bine si este în regula sa faceti si greseli. Greselile fac parte din acest joc!

Acordati-va o anumita marja pentru a trai: sa faceti alegeri, sa faceti greseli si apoi sa faceti noi alegeri. Aceasta înseamna viata! Miscare continua, si evolutie, si descoperire, si un sentiment de uimire care le acompaniaza pe toate!

Arta de a trai este sa gasiti un spatiu al alegerii în tot ceea ce vi se întâmpla. Daca gasiti acel spatiu în care aveti libertatea sa alegeti calea de a experimenta ceva, sunteti un maestru al vietii pe pamânt. Lucrurile se vor destinde, chiar si în conditii cumplite, si raspunsurile vor veni catre voi (catre mintea voastra) când nici nu va asteptati. Asa lasati magia vietii sa preia controlul.

Eu locuiesc acum într-un tarâm al libertatii si bucuriei creative. Poverile vietii pamântene nu mai apasa asupra mea si ma bucur sa fiu aici în calitate de vizitator, conectându-ma din inima cu voi. As vrea sa va imprim faptul ca si voi puteti împartasi aceeasi libertate si bucurie, chiar si pe Pamânt, pe calea voastra unica.

Libertatea va este disponibila tuturor acum, daca îndrazniti sa va eliberati si sa întindeti cu încredere mâna Iubirii ca sa va ghideze!

Lasati lumina, aerul si spatiul în viata voastra astfel încât acestea sa poata curge din nou, acordându-se la ritmul Sinelui vostru Divin!

Acum este timpul pentru a celebra Viata!

© Pamela Kribbe

Traducere Monica Poka