FLOAREA DE LOTUS

Exercitii de vizualizare

Vizualizarea si fenomenele paranormale

Etapele vizualizarii

Este evident ca orice analiza teoretica, oricât de complexa si

profunda ar fi, nu poate nicicum sa înlocuiasca experienta directa a

vizualizarii. De aceea este necesar sa amintim care sunt fazele unui proces

de vizualizare, înteles în esenta ca un proces de autocunoastere si

autocontrol.

a) Prima etapa este relaxarea care poate fi atinsa cu usurinta, uzând

fie de metodele moderne de relaxare, (training autogen Schultz, metode

sofrologice, relaxarea progresiva a lui Jacobson etc.), fie prin însusirea

unor tehnici stravechi - sursa de inspiratie pentru cele dintâi - cum este

Shavasana (sau "postura cadavrului") cunoscuta în yoga de mii de ani. Simpla

autosugestie cu un continut specific relaxarii poate avea un efect

neasteptat.

b) Concentrarea este etapa urmatoare si consta în capacitatea de

focalizare a întregii energii mentale asupra unui singur obiect, imagine.

Interiorizarea, alungarea gândurilor parazite, îndepartarea fluctuatiei

mentale sunt piedicile ce trebuie înlaturate pentru a realiza o buna

concentrare. Ea poate fi la început realizata asupra unui obiect exterior

(în acest sens yantras - imaginile simbolice folosite în yoga, sunt

recomandate - figura .). Ulterior, obiectul asupra caruia s-a facut

concentrarea, poate fi interiorizat, continuându-se concentrarea mentala cu

o mai mare focalizare, pentru ca ea sa nu dispara din câmpul mental. Aceasta

ultima faza presupune un autocontrol superior al propriilor gânduri,

controlul respiratiei si realizarea unei profunde relaxari si interiorizari.

În momentul în care imaginea obiectului ne ramâne în fata "ochiului mintii"

constanta si o putem "privi" cu claritate, în toate însusirile sale

caracteristice înseamna ca am atins o buna concentrare.

c) Contemplarea detasata a acestor însusiri ar fi etapa urmatoare.

Faptul contemplarii ofera individului posibilitatea reconsiderarii sensului

obiectului asupra caruia s-a concentrat. A contempla înseamna a patrunde în

nivelurile sensului si semnificatiei nevazute, ocultate, din acel obiect. O

matura ca obiect al concentrarii poate parea ceva anost, fad, lipsit de

interes. Patrunzând mai adânc în contemplarea maturii se ajunge la sensul

ei, acela de a face curat, de a înlatura murdaria. Mai mult, a face curat

înseamna la un nivel superior a purifica, a clarifica, a limpezi, a atinge

puritatea absoluta. Si acest proces contemplativ poate fi aplicat oricarui

lucru din lume. Pentru cel care stie sa contemple lumea cu adevarat,

sensurile profunde ies la iveala si nimic nu mai poate fi considerat atunci,

ca fiind absolut bun sau absolut rau, doar urât sau doar frumos. Fiecare

lucru, fiinta, îsi are în fond un rost superior de a fi. Trebuie doar sa

învatam sa privim, sa contemplam, cautând mereu sa conferim semnificatii

profunde lumii în care traim.

d) Ultima etapa este evident vizualizarea propriu-zisa, faza în care

devenim capabili sa patrundem din interiorul constiintei, consistenta

imaginii care ne apare acum clar în ecranul mental, cu toate însusirile

sale.

Înapoi la început

Exercitii de vizualizare

Pentru cel ce doreste sa puna în practica vizualizarea se recomanda

câteva exercitii care trebuie executate pe un fond de relaxare totala,

încadrate într-un spatiu mental neafectat.

Efectele vizualizarii nu sunt regasite doar în domeniul predilect al

psihoterapiei. La fel de bine, medicina straveche a utilizat vizualizarea ca

mijloc de însanatosire, de vindecare a afectiunilor corpului.

Babilonienii, egiptenii, grecii din antichitate, utilizau tehnica

vizualizarii pentru vindecare, considerând ca fiinte supranaturale si

demonii cauzau boala. Vindecarea consta în rituri magice si religioase.

1) Un prim exercitiu consta în vizualizarea unui obiect simplu, de

dimensiuni mici, bidimensional, cum ar fi o figura geometrica (triunghi,

cerc). Imaginea mentala care apare poate sa nu fie perfect identica cu cea

reala, ceea ce nu diminueaza calitatea vizualizarii.

Vizualizarea obiectelor simple, tridimensionale, familiare (mar,

floare, ceasca) se desfasoara astfel: obiectul va fi asezat în fata, fara

alte obiecte în jur, care sa distraga atentia; dupa câteva minute de

concentrare imaginea va fi interiorizata si va fi contemplata cu ochiul

mintii, constientizându-se culoarea, forma, neregularitatile, încercând sa

patrundem mai adânc în sensul si semnificatia sa.

2) Exercitiul urmator are ca scop surprinderea mentala a miscarii

obiectelor. Se va imagina cum ne miscam lent în jurul obiectului privind si

înregistrând detaliile, schimbarile de unghi si perspectiva.

Impresia de mobilitate mentala poate fi obtinuta imaginându-va ca

actionati fata de anumite obiecte: priviti o masina; imaginati-va ca va

asezati la volan; priviti apoi din toate unghiurile posibile. Un alt

procedeu este acela de a ne imagina obiectele miscându-se în jurul nostru,

dupa care ne miscam noi în jurul lor. Aceste exercitii de vizualizare

confera în final controlul imaginatiei.

3) Urmeaza, în ordinea complexitatii, dezvoltarea capacitatii de a

vizualiza, transformarea imaginii. Imaginarea succesiva a unei sali de

teatru pline, apoi goala, cu luminile stinse, miscarea dinaintea

spectacolului, sau imaginarea procesului de crestere, dintr-un bob, a unei

plante pâna la rodire, sunt doar câteva exemple.

4) O ultima etapa este aceea a vizualizarii unei persoane. Desi vom

relua pe larg aceasta etapa ca fiind esentiala în tehnicile pentru

experienta în afara corpului, notam ca este importanta alegerea unei

persoane cunoscute, dragi; ne vom imagina culoarea ochilor, pielea, parul,

forma gurii, nasul, corpul persoanei, felul cum sta. Urmarim de exemplu,

atitudinea ei într-o conversatie, tonul, gesturile, expresia fetei la

despartire.

Se constata adesea, ca multi indivizi au dificultati în a se vedea pe

sine în viziunile create. Pentru a înlatura acest neajuns, se va folosi

exercitiul autocontemplarii în oglinda, de preferinta nud.

5) Alte exercitii de vizualizare

Aceste exemple de vizualizare nu vor ramâne însa la stadiul unor

imagini mai mult sau mai putin clare, ci vor fi îmbogatite ulterior cu

senzatii diverse: vom mirosi marul imaginat, îl vom gusta, îl vom pipai, vom

auzi motorul masinii, vom simti mirosul florii imaginate, vom auzi tonul

vocii persoanei cu care discutam imaginar sau vom simti atingerea sa pe

umar.

a.. O padure în munti - pacientul urca în munti si descrie

privelistea, aceasta evidentiind trairile subiective fata de cariera sa;

b.. Vizualizeaza o casa si camerele componente (simbolul

personalitatii lui);

c.. Situatiile sexuale - care tradeaza modul de raportare la

celalalt în situatii intime;

d.. Leu într-o cusca, jungla, desert - reflecta tendintele agresive;

e.. O mlastina în marginea pajistii - el trebuie sa descrie figura

ce emerge din acel loc.

f.. Pacientul se vizualizeaza la o distanta sigura de padure sau

cusca;

Psihosintezele reprezinta o serie de tehnici descrise de Roberto

Assagioli si vizeaza integrarea armonioasa a naturii umane în ansamblul

social. Printre ele se afla si metoda de vizualizare simbolica. El

utilizeaza patru tipuri de simboluri în terapie:

a.. sinteza-integrare (balanta);

b.. relatii umane armonioase (doua palme batându-se una de alta);

c.. simbolul masculinitatii si feminitatii (ceasca de aur);

d.. stari afective.

Aceasta tehnica ne ajuta sa gaseasca imaginea vizuala ce corespunde

gândirii nonverbale.

Înapoi la început

Vizualizarea si fenomenele paranormale

Inevitabil, vizualizarea ne arata si cealalta fateta a sa, mai

misterioasa si insondabila. Daca, ceea ce am descris anterior reprezinta

metode constiente de control asupra imageriei mentale, ceea ce vom prezenta

în continuare tine de o scrutare cu totul inedita a inconstientului, acest

rezervor imens de cunoastere. înca necunoscuta.

Cele mai multe dintre fenomenele paranormale (telepatie, perceptie

extrasenzoriala, psihokinezie) se exprima prin mijlocirea imaginilor. Starea

de vizualizare receptiva e o stare în care persoana poate primi informatii

pe o cale extrasenzoriala despre starea mentala a altor persoane (în

telepatie, de exemplu), obiecte sau evenimente (în clarviziune), asupra

evenimentelor viitoare (în precognitie) sau trecute (în retrocognitie).

Despre telepatie, Wolf Messing - fizician rus - spunea: "gândirea

oamenilor ajunge la mine ca imagine. De obicei vad imagini ale actiunilor

sau locuri specifice. Mai întâi ma relaxez, apoi, printr-un efort de vointa

vad deodata rezultatul final al evenimentului stralucind în fata mea".

Bob Hoffman si Ernst Pecci (unul fizician, celalalt psihiatru) au

dezvoltat un sistem de terapie fizica numit tehnica Fischer-Hoffman. Acesta

implica imaginarea sanctuarului interior si a unui spirit care ajuta

vizualizarea receptiva.

Fenomenele paranormale, cum ar fi telepatia, clarviziunea, fenomenele

ESP, presupun vizualizarea receptiva, în timp ce psihokinezia, de exemplu,

implica o vizualizare emisiva, supusa controlului constient si efortului de

concentrare si exteriorizare.

Clarviziunea implica, aparent, vizualizarea receptiva în maniera

asemanatoare cu receptia în telepatie. Vizualizarea intervine si atunci când

se realizeaza acea "lectura psihica" prin care se pot descrie evenimentele

din trecutul persoanei, situatiile prezente ce implica persoane, evenimente

despre viitorul persoanei. Vizualizarea sau "citirea" pot fi utilizate

pentru a determina informatiile despre starea de sanatate a subiectului.

Aceste informatii pot fi generale, fie implica informatii specifice,

cu diagnostic medical. Între tehnicile utilizate în clarviziune se afla si

vizualizarea clara a corpului pacientului. Unii vad zonele sanatoase ca

lumina si diferitele boli ca întuneric; altii vad bacterii, aure, blocuri de

energie.

O alta forma de clarviziune implica transformarea imaginii dintr-o

actiune ideomotorie în radiestezie (de exemplu, amplasarea apei si a

mineralelor subterane). Clarviziunea include abilitatea de a vedea scene si

locuri la distanta. Una dintre tehnicile folosite pentru a însoti

clarviziunea, presupune calatoria mentala a persoanei, în locul pe care

doreste sa-l vada si apoi sa-l priveasca ca si cum ar fi acolo. Uneori, cei

ce au aceste capacitati utilizeaza un glob de cristal sau un inel cu diamant

pentru vizualizarea semnelor.

Psihologul american McKellor considera ca vizualizarea facilitata prin

globul de cristal este un fel de imagine eidetica tridimensionala si tinde

sa apara color.

Un alt tip de calatorie mentala îl constituie experienta în afara

corpului (OBE) sau calatoria astrala, careia de altfel, i-am dedicat un

întreg capitol. Persoana se simte ca si cum ar avea alt corp. În timpul

calatoriei astrale devine total inconstienta de senzatiile din corpul fizic.

Psihokinezia (PK) ca fenomen de influentare directa a obiectelor prin

intermediul mintii, foloseste de asemenea, vizualizarea. Între tehnicile de

experimentare a PK amintim: vizualizarea unui obiect cu "ochiul mintii si

imaginea lui miscându-se (deci ca proces) sau perceperea lui vizuala la

sfârsitul procesului (în stadiul final), dupa ce s-a miscat. Aceasta este

vizualizarea programata, utilizata cu precadere în procesul creativ.

Vindecarea fizica poate fi gândita ca o forma speciala de PK în care mintea

influenteaza direct tesuturile organismului.

Sugestiile pentru folosirea unui exercitiu programat în vindecarea

fizica sunt: vizualizarea persoanei ce va fi ajutata ca fiind înconjurata de

lumina alba; singuri putem vizualiza persoana bolnava, înconjurata de o

atmosfera de dragoste; putem imagina energia curgând din corpul nostru în

corpul persoanei bolnave; ne putem vizualiza pe noi mergând în corpul

persoanei bolnave si schimbând zona afectata cu una sanatoasa.

Iata, câteva dintre metodele ce tin de natura vindecarii sunt si ele

de natura vizuala: o persoana poate vindeca direct cu energia din interiorul

corpului; multe vizualizari utilizeaza energia din afara persoanei -

Dumnezeu, univers, alta persoana. Emotiile pozitive, sentimentul iubirii,

influenteaza abilitatea persoanei de a vizualiza si comuta energia

vindecatoare.

Asadar, vizualizarea este un proces psihic cu profunde implicatii în

viata noastra cotidiana, în starea noastra de sanatate si chiar în obtinerea

unor performante mai mult sau mai putin, de natura paranormala. Desi acest

termen impropriu "paranormal", nu ar mai reflecta atunci, o transcendere a

normalitatii ci, pur si simplu o reconsiderare a sa, în cazul în care

fiecare dintre noi ar întelege si ar aplica aceste metode, unele dintre ele

fiind - sa recunoastem - atât de accesibile.

Prin dedublare controlata, întelegem separarea deplin constienta a

corpului de structurile subtile, în asa maniera încât fiinta devine

constienta de unul sau mai multe corpuri, diferite de corpul sau fizic, ea

putând sa se deplaseze în spatiu, liber, independent de structura sa

grosiera (corpul fizic).

Vom explica în continuare ce înseamna a fi deplin constient - în

decursul unei experiente de dedublare:

A) La întoarcere, subiectul pastreaza din experienta lui si din tot ce

a putut percepe si îndeplini în aceasta stare de dedublare, o amintire

foarte clara, deseori mai clara decât amintirile din viata sa curenta.

B) Pe durata dedublarii, experimentatorul pastreaza la dispozitia sa

toate amintirile starii de veghe; în consecinta el poseda cunoasterea

imediata a caracterului exceptional al acestei experiente, gratie unui "sui

generis" sentiment inefabil, care scapa descrierii.

C) În afara cazurilor exceptionale si incomplete, dedublarea este

voluntara, deci succede practicii exercitiilor al caror tel este de a induce

aceasta stare. Aceste practici trebuie în general prelungite foarte mult

timp înainte de a se produce prima dedublare. Perseverând, în aceasta

metoda, dupa prima dedublare realizata, toate celelalte se succed mult mai

usor.