Vizualizarea faciliteaza accesul le cea de-a patra dimensiune
Exercitii de vizualizare Vizualizarea si fenomenele paranormale Etapele vizualizarii Este evident ca orice analiza teoretica, oricât de complexa si profunda ar fi, nu poate nicicum sa înlocuiasca experienta directa a vizualizarii. De aceea este necesar sa amintim care sunt fazele unui proces de vizualizare, înteles în esenta ca un proces de autocunoastere si autocontrol. a) Prima etapa este relaxarea care poate fi atinsa cu usurinta, uzând fie de metodele moderne de relaxare, (training autogen Schultz, metode sofrologice, relaxarea progresiva a lui Jacobson etc.), fie prin însusirea unor tehnici stravechi - sursa de inspiratie pentru cele dintâi - cum este Shavasana (sau "postura cadavrului") cunoscuta în yoga de mii de ani. Simpla autosugestie cu un continut specific relaxarii poate avea un efect neasteptat. b) Concentrarea este etapa urmatoare si consta în capacitatea de focalizare a întregii energii mentale asupra unui singur obiect, imagine. Interiorizarea, alungarea gândurilor parazite, îndepartarea fluctuatiei mentale sunt piedicile ce trebuie înlaturate pentru a realiza o buna concentrare. Ea poate fi la început realizata asupra unui obiect exterior (în acest sens yantras - imaginile simbolice folosite în yoga, sunt recomandate - figura .). Ulterior, obiectul asupra caruia s-a facut concentrarea, poate fi interiorizat, continuându-se concentrarea mentala cu o mai mare focalizare, pentru ca ea sa nu dispara din câmpul mental. Aceasta ultima faza presupune un autocontrol superior al propriilor gânduri, controlul respiratiei si realizarea unei profunde relaxari si interiorizari. În momentul în care imaginea obiectului ne ramâne în fata "ochiului mintii" constanta si o putem "privi" cu claritate, în toate însusirile sale caracteristice înseamna ca am atins o buna concentrare. c) Contemplarea detasata a acestor însusiri ar fi etapa urmatoare. Faptul contemplarii ofera individului posibilitatea reconsiderarii sensului obiectului asupra caruia s-a concentrat. A contempla înseamna a patrunde în nivelurile sensului si semnificatiei nevazute, ocultate, din acel obiect. O matura ca obiect al concentrarii poate parea ceva anost, fad, lipsit de interes. Patrunzând mai adânc în contemplarea maturii se ajunge la sensul ei, acela de a face curat, de a înlatura murdaria. Mai mult, a face curat înseamna la un nivel superior a purifica, a clarifica, a limpezi, a atinge puritatea absoluta. Si acest proces contemplativ poate fi aplicat oricarui lucru din lume. Pentru cel care stie sa contemple lumea cu adevarat, sensurile profunde ies la iveala si nimic nu mai poate fi considerat atunci, ca fiind absolut bun sau absolut rau, doar urât sau doar frumos. Fiecare lucru, fiinta, îsi are în fond un rost superior de a fi. Trebuie doar sa învatam sa privim, sa contemplam, cautând mereu sa conferim semnificatii profunde lumii în care traim. d) Ultima etapa este evident vizualizarea propriu-zisa, faza în care devenim capabili sa patrundem din interiorul constiintei, consistenta imaginii care ne apare acum clar în ecranul mental, cu toate însusirile sale. Înapoi la început Exercitii de vizualizare Pentru cel ce doreste sa puna în practica vizualizarea se recomanda câteva exercitii care trebuie executate pe un fond de relaxare totala, încadrate într-un spatiu mental neafectat. Efectele vizualizarii nu sunt regasite doar în domeniul predilect al psihoterapiei. La fel de bine, medicina straveche a utilizat vizualizarea ca mijloc de însanatosire, de vindecare a afectiunilor corpului. Babilonienii, egiptenii, grecii din antichitate, utilizau tehnica vizualizarii pentru vindecare, considerând ca fiinte supranaturale si demonii cauzau boala. Vindecarea consta în rituri magice si religioase. 1) Un prim exercitiu consta în vizualizarea unui obiect simplu, de dimensiuni mici, bidimensional, cum ar fi o figura geometrica (triunghi, cerc). Imaginea mentala care apare poate sa nu fie perfect identica cu cea reala, ceea ce nu diminueaza calitatea vizualizarii. Vizualizarea obiectelor simple, tridimensionale, familiare (mar, floare, ceasca) se desfasoara astfel: obiectul va fi asezat în fata, fara alte obiecte în jur, care sa distraga atentia; dupa câteva minute de concentrare imaginea va fi interiorizata si va fi contemplata cu ochiul mintii, constientizându-se culoarea, forma, neregularitatile, încercând sa patrundem mai adânc în sensul si semnificatia sa. 2) Exercitiul urmator are ca scop surprinderea mentala a miscarii obiectelor. Se va imagina cum ne miscam lent în jurul obiectului privind si înregistrând detaliile, schimbarile de unghi si perspectiva. Impresia de mobilitate mentala poate fi obtinuta imaginându-va ca actionati fata de anumite obiecte: priviti o masina; imaginati-va ca va asezati la volan; priviti apoi din toate unghiurile posibile. Un alt procedeu este acela de a ne imagina obiectele miscându-se în jurul nostru, dupa care ne miscam noi în jurul lor. Aceste exercitii de vizualizare confera în final controlul imaginatiei. 3) Urmeaza, în ordinea complexitatii, dezvoltarea capacitatii de a vizualiza, transformarea imaginii. Imaginarea succesiva a unei sali de teatru pline, apoi goala, cu luminile stinse, miscarea dinaintea spectacolului, sau imaginarea procesului de crestere, dintr-un bob, a unei plante pâna la rodire, sunt doar câteva exemple. 4) O ultima etapa este aceea a vizualizarii unei persoane. Desi vom relua pe larg aceasta etapa ca fiind esentiala în tehnicile pentru experienta în afara corpului, notam ca este importanta alegerea unei persoane cunoscute, dragi; ne vom imagina culoarea ochilor, pielea, parul, forma gurii, nasul, corpul persoanei, felul cum sta. Urmarim de exemplu, atitudinea ei într-o conversatie, tonul, gesturile, expresia fetei la despartire. Se constata adesea, ca multi indivizi au dificultati în a se vedea pe sine în viziunile create. Pentru a înlatura acest neajuns, se va folosi exercitiul autocontemplarii în oglinda, de preferinta nud. 5) Alte exercitii de vizualizare Aceste exemple de vizualizare nu vor ramâne însa la stadiul unor imagini mai mult sau mai putin clare, ci vor fi îmbogatite ulterior cu senzatii diverse: vom mirosi marul imaginat, îl vom gusta, îl vom pipai, vom auzi motorul masinii, vom simti mirosul florii imaginate, vom auzi tonul vocii persoanei cu care discutam imaginar sau vom simti atingerea sa pe umar. a.. O padure în munti - pacientul urca în munti si descrie privelistea, aceasta evidentiind trairile subiective fata de cariera sa; b.. Vizualizeaza o casa si camerele componente (simbolul personalitatii lui); c.. Situatiile sexuale - care tradeaza modul de raportare la celalalt în situatii intime; d.. Leu într-o cusca, jungla, desert - reflecta tendintele agresive; e.. O mlastina în marginea pajistii - el trebuie sa descrie figura ce emerge din acel loc. f.. Pacientul se vizualizeaza la o distanta sigura de padure sau cusca; Psihosintezele reprezinta o serie de tehnici descrise de Roberto Assagioli si vizeaza integrarea armonioasa a naturii umane în ansamblul social. Printre ele se afla si metoda de vizualizare simbolica. El utilizeaza patru tipuri de simboluri în terapie: a.. sinteza-integrare (balanta); b.. relatii umane armonioase (doua palme batându-se una de alta); c.. simbolul masculinitatii si feminitatii (ceasca de aur); d.. stari afective. Aceasta tehnica ne ajuta sa gaseasca imaginea vizuala ce corespunde gândirii nonverbale.
Înapoi la început Vizualizarea si fenomenele paranormale Inevitabil, vizualizarea ne arata si cealalta fateta a sa, mai misterioasa si insondabila. Daca, ceea ce am descris anterior reprezinta metode constiente de control asupra imageriei mentale, ceea ce vom prezenta în continuare tine de o scrutare cu totul inedita a inconstientului, acest rezervor imens de cunoastere. înca necunoscuta. Cele mai multe dintre fenomenele paranormale (telepatie, perceptie extrasenzoriala, psihokinezie) se exprima prin mijlocirea imaginilor. Starea de vizualizare receptiva e o stare în care persoana poate primi informatii pe o cale extrasenzoriala despre starea mentala a altor persoane (în telepatie, de exemplu), obiecte sau evenimente (în clarviziune), asupra evenimentelor viitoare (în precognitie) sau trecute (în retrocognitie). Despre telepatie, Wolf Messing - fizician rus - spunea: "gândirea oamenilor ajunge la mine ca imagine. De obicei vad imagini ale actiunilor sau locuri specifice. Mai întâi ma relaxez, apoi, printr-un efort de vointa vad deodata rezultatul final al evenimentului stralucind în fata mea". Bob Hoffman si Ernst Pecci (unul fizician, celalalt psihiatru) au dezvoltat un sistem de terapie fizica numit tehnica Fischer-Hoffman. Acesta implica imaginarea sanctuarului interior si a unui spirit care ajuta vizualizarea receptiva. Fenomenele paranormale, cum ar fi telepatia, clarviziunea, fenomenele ESP, presupun vizualizarea receptiva, în timp ce psihokinezia, de exemplu, implica o vizualizare emisiva, supusa controlului constient si efortului de concentrare si exteriorizare. Clarviziunea implica, aparent, vizualizarea receptiva în maniera asemanatoare cu receptia în telepatie. Vizualizarea intervine si atunci când se realizeaza acea "lectura psihica" prin care se pot descrie evenimentele din trecutul persoanei, situatiile prezente ce implica persoane, evenimente despre viitorul persoanei. Vizualizarea sau "citirea" pot fi utilizate pentru a determina informatiile despre starea de sanatate a subiectului. Aceste informatii pot fi generale, fie implica informatii specifice, cu diagnostic medical. Între tehnicile utilizate în clarviziune se afla si vizualizarea clara a corpului pacientului. Unii vad zonele sanatoase ca lumina si diferitele boli ca întuneric; altii vad bacterii, aure, blocuri de energie. O alta forma de clarviziune implica transformarea imaginii dintr-o actiune ideomotorie în radiestezie (de exemplu, amplasarea apei si a mineralelor subterane). Clarviziunea include abilitatea de a vedea scene si locuri la distanta. Una dintre tehnicile folosite pentru a însoti clarviziunea, presupune calatoria mentala a persoanei, în locul pe care doreste sa-l vada si apoi sa-l priveasca ca si cum ar fi acolo. Uneori, cei ce au aceste capacitati utilizeaza un glob de cristal sau un inel cu diamant pentru vizualizarea semnelor. Psihologul american McKellor considera ca vizualizarea facilitata prin globul de cristal este un fel de imagine eidetica tridimensionala si tinde sa apara color. Un alt tip de calatorie mentala îl constituie experienta în afara corpului (OBE) sau calatoria astrala, careia de altfel, i-am dedicat un întreg capitol. Persoana se simte ca si cum ar avea alt corp. În timpul calatoriei astrale devine total inconstienta de senzatiile din corpul fizic. Psihokinezia (PK) ca fenomen de influentare directa a obiectelor prin intermediul mintii, foloseste de asemenea, vizualizarea. Între tehnicile de experimentare a PK amintim: vizualizarea unui obiect cu "ochiul mintii si imaginea lui miscându-se (deci ca proces) sau perceperea lui vizuala la sfârsitul procesului (în stadiul final), dupa ce s-a miscat. Aceasta este vizualizarea programata, utilizata cu precadere în procesul creativ. Vindecarea fizica poate fi gândita ca o forma speciala de PK în care mintea influenteaza direct tesuturile organismului. Sugestiile pentru folosirea unui exercitiu programat în vindecarea fizica sunt: vizualizarea persoanei ce va fi ajutata ca fiind înconjurata de lumina alba; singuri putem vizualiza persoana bolnava, înconjurata de o atmosfera de dragoste; putem imagina energia curgând din corpul nostru în corpul persoanei bolnave; ne putem vizualiza pe noi mergând în corpul persoanei bolnave si schimbând zona afectata cu una sanatoasa. Iata, câteva dintre metodele ce tin de natura vindecarii sunt si ele de natura vizuala: o persoana poate vindeca direct cu energia din interiorul corpului; multe vizualizari utilizeaza energia din afara persoanei - Dumnezeu, univers, alta persoana. Emotiile pozitive, sentimentul iubirii, influenteaza abilitatea persoanei de a vizualiza si comuta energia vindecatoare. Asadar, vizualizarea este un proces psihic cu profunde implicatii în viata noastra cotidiana, în starea noastra de sanatate si chiar în obtinerea unor performante mai mult sau mai putin, de natura paranormala. Desi acest termen impropriu "paranormal", nu ar mai reflecta atunci, o transcendere a normalitatii ci, pur si simplu o reconsiderare a sa, în cazul în care fiecare dintre noi ar întelege si ar aplica aceste metode, unele dintre ele fiind - sa recunoastem - atât de accesibile. Prin dedublare controlata, întelegem separarea deplin constienta a corpului de structurile subtile, în asa maniera încât fiinta devine constienta de unul sau mai multe corpuri, diferite de corpul sau fizic, ea putând sa se deplaseze în spatiu, liber, independent de structura sa grosiera (corpul fizic). Vom explica în continuare ce înseamna a fi deplin constient - în decursul unei experiente de dedublare: A) La întoarcere, subiectul pastreaza din experienta lui si din tot ce a putut percepe si îndeplini în aceasta stare de dedublare, o amintire foarte clara, deseori mai clara decât amintirile din viata sa curenta. B) Pe durata dedublarii, experimentatorul pastreaza la dispozitia sa toate amintirile starii de veghe; în consecinta el poseda cunoasterea imediata a caracterului exceptional al acestei experiente, gratie unui "sui generis" sentiment inefabil, care scapa descrierii. C) În afara cazurilor exceptionale si incomplete, dedublarea este voluntara, deci succede practicii exercitiilor al caror tel este de a induce aceasta stare. Aceste practici trebuie în general prelungite foarte mult timp înainte de a se produce prima dedublare. Perseverând, în aceasta metoda, dupa prima dedublare realizata, toate celelalte se succed mult mai usor. |