FLOAREA DE LOTUS

De la om la Dumnezeu

sefiroturi si ierarhii îngeresti

Cuprins

I De la om la Dumnezeu: notiunea de ierarhie

II Prezentarea Arborelui sefirotic

III Ierarhiile îngeresti

IV Numele lui Dumnezeu

V Sefirele stâlpului central

VI Ain Soph Aur: lumina fara de sfârsit

VII Materia universului: lumina

VIII "Atunci Eternul a trasat un cerc la suprafata abisului"

IX "Împaratia lui Dumnezeu este asemanatoare cu o graunta de seneve"

X Familia cosmica sI misterul Sfintei Treimi

XI Corpul lui Adam Kadmon

XII Malhouth, Iesod, Hod, Tiphereth: Arhanghelii si anotimpurile

XIII Arborele sefirotic, simbolul synarhiei

XIV Iesod, fundamentul vietii spirituale

XV Binah: I Legile destinului

II Teritoriul stabilitatii

XVI Hohmah, Cuvântul creator

XVII Iesod, Tiphereth, Kether: sublimarea fortei sexuale

XVIII Rugaciunea lui Solomon

Cap I   De la om la Dumnezeu: notiunea de ierarhie

Oamenii se aseamana adesea cu vapoare în deriva. Ei se conduc, din fericire, dupa câteva reguli date de familie, studii, meserie, viata sociala, dar în interior multi sunt ca niste ambarcatiuni lansate în plina mare, fara busola si fara harta de navigatie. Veti spune ca unii au religia... Da, religia ajuta mult oamenii, daca cei care o reprezinta se preocupa cu adevarat de a le da un sistem coerent, plecând de la care ei pot sa-si organizeze viata interioara. Dar eu nu vreau sa critic bisericile si clerul, multi altii au facut-o înaintea mea, poate mai bine ca mine. Ceea ce vreau, e sa va dau metode care va vor permite sa realizati ceea ce este scopul tuturor religiilor: stabilirea unei legaturi cu Dumnezeu.

Da, auzim de atâtea ori repetându-se ca cuvântul religie vine din latinescul “religare” adica relegare! Religia e cea care îl releaga pe om la Dumnezeu. Dar ce idee avem despre Dumnezeu, si cum se poate stabili aceasta legatura? Veti spune: “E usor, ne legam la Dumnezeu prin rugaciune.” Ah! daca ar fi asa de simplu! Ca si cum ar fi suficient sa spunem: “Dumnezeul meu... Domnule Dumnezeu...” pentru a intra în legatura cu El!

Pentru a pretinde ca îl atingem direct pe Dumnezeu, trebuie sa stim ceea ce este! Nu vreau sa spun ca nu se întâmpla sa auzim câte ceva de la El, dar în orice caz nu de la El în persoana. Sa luam un exemplu foarte simplu. Aveti de trimis o scrisoare... Ea va trece în mod necesar prin intermediari: angajatul de la posta care pune stampila, cei care o expediaza, calea ferata, vaporul sau avionul. Când ea soseste în sfârsit la destinatie, câteodata dupa zeci de zile, factorul postal o distribuie: el o pune în cutia de scrisori sau o lasa la portar, care se va ocupa de ea. Si daca trebuie sa scrieti unei persoane suspusa, unui monarh, unui presedinte de Republica sau unui ministru, atunci ea v-a trece prin mâinile secretarilor care o vor transmite... sau nu o vor transmite; daca continutul scrisorii voastre nu e de o importanta capitala ea nu va ajunge niciodata la destinatar, numai la un colaborator care o va citi si va va raspunde.

Iata cum se petrec lucrurile pe pamânt. Deci, cel care îsi imagineaza ca atunci când se adreseaza lui Dumnezeu mesajul sau sau rugamintea sa Îl atinge direct, e un ignorant, asta e! Pe pamânt, e imposibil sa te adresezi unui personaj înalt fara a trece prin intermediari, dar ei îsi închipuie ca pe Dumnezeu, da, îl vor atinge direct! Pentru ca Dumnezeu, întelegeti, e un bonom foarte dragut, foarte accesibil, putem sa-L batem pe umar, sa-L tragem de barba, El asculta toate plângerile, toate reclamatiile si chiar El în persoana raspunde la acestea... Dar ce e cu toti acesti ignoranti care cred ca gândurile si sentimentele lor ajung direct la Dumnezeu si chiar El Însusi va veni special sa se ocupe de ei? E singur în Cer, întelegeti, El nu are servitori, nu are lucratori pentru a face munca, El trebuie sa faca totul. Si e acelasi care odinioara s-a înhamat sa creeze lumea în sase zile. Saracul, câta munca! Nu are pe nimeni care sa-L ajute.

Pe pamânt, cel mai mic patron are una sau mai multe secretare si echipe de lucratori; dar Dumnezeu, nu, El Însusi trebuie sa faca toata munca si oricine poate sa aiba de-a face cu El. Unii va vor spune: ei discuta cu Dumnezeu si Dumnezeu le raspunde. Sau uneori, e invers: Dumnezeu le vorbeste si ei Îi raspund! Nefericitii, daca lucrurile s-ar petrece asa cum îsi imagineaza, de mult ar fi fost fulgerati, pulverizati, nu ar fi ramas nici cea mai mica urma din ei. Dumnezeu e o energie de o putere indescriptibila, nici o fiinta umana nu a putut nici sa-L atinga, nici sa-L asculte, nici sa-L vada. Veti spune ca Avraam, Moise si profetii Israelului au vorbit cu Dumnezeu. Da, Vechiul Testament e plin de aceste dialoguri, dar în realitate acesta nu este decât un mod figurat de a prezenta lucrurile...

O imagine care ne poate da aproximativ o idee despre Dumnezeu este cea a electricitatii. Ne servim de electricitate pentru a ne lumina, a ne încalzi si pentru a face sa functioneze tot felul de aparate. În case, uzine, orase, totul functioneaza cu electricitate! Dar stiti câte precautii trebuie luate pentru a nu provoca scurtcircuite si accidente ca incendii sau electrocutari, de exemplu. Un contact direct cu electricitatea poate fi mortal, pentru ca e o energie de o putere imensa. Pentru a o face sa vina la noi si pentru a o putea utiliza cu riscuri mici, trebuie sa o adaptam cu ajutorul transformatoarelor, apoi sa o canalizam prin intermediul circuitelor adesea foarte complicate. Ei bine, este la fel si cu Dumnezeu. Dumnezeu este comparabil cu o electricitate pura care nu poate coborî pâna la noi decât prin intermediul transformatoarelor. Aceste transformatoare sunt nenumaratele entitati luminoase care populeaza cerurile si pe care traditia le numeste ierarhiile îngeresti. Prin ele primim lumina divina, si tot prin ele reusim sa intram în relatie cu Dumnezeu.

Da, iata ce trebuie stiut: între noi si Dumnezeu exista un întreg drum de parcurs, un spatiu atât de vast încât e imposibil sa-l concepem, si acest spatiu nu e gol, el se compune din regiuni locuite de entitati spirituale. Toate religiile au mentionat într-un fel sau altul existenta acestor regiuni si acestor entitati. Pentru mine, traditia evreiasca este cea care da notiunile cele mai precise, cele mai clare. Atât crestinismul cât si islamismul au mostenit în parte aceste notiuni.

Majoritatea oamenilor se poarta ca si cum ar fi singurele creaturi cu adevarat evoluate. Sub ei sunt animalele, plantele, pietrele, iar deasupra, foarte departe, undeva, este Dumnezeu... câti înca o cred! Ei ignora existenta tuturor acelor fiinte care fac legatura dintre Dumnezeu si ei. Sau, chiar daca stiu de existenta lor pentru ca au auzit vorbindu-se de ele, ei se gândesc la ele rar, nu încearca sa stabileasca legaturi cu aceste fiinte. Catolicii, ortodocsii se adreseaza sfintilor; e bine, dar chiar si cei mai mari sfinti nu sunt decât fiinte umane, si cultul acestora aminteste adesea de culturile pagâne: pentru a regasi un obiect pierdut trebuie sa ne adresam sfântului Antoine de Padoue; pentru a evita un accident, sfântului Christophe... Toti sfintii calendarului sau aproape toti au o functie particulara, si un numar incalculabil de Notre Dame sunt invocate pentru a obtine vindecarea, protectia, nasterea unui copil, abundenta recoltelor, întoarcerea sotului sau femeii infidele, etc. Crestinii au tendinta de a dispretui religiile politeiste si multitudinea lor de divinitati, fara a-si da seama ca si ei de asemenea, într-un anume fel, au un veritabil panteon.

Acest obicei de a invoca entitati spirituale carora li se atribuie diferite puteri provine dintr-o veche antichitate si crestinii l-au preluat si l-au prelungit. Aceasta arata clar ca, chiar si pentru ei, Dumnezeu este atât de departe ca au nevoie sa recurga la intermediari. De aceea e important de a cunoaste mai bine existenta ierarhiilor îngeresti, ce sunt ele, cum se situeaza si care sunt puterile lor.

Se mentioneaza în Geneza un simbol al acestei ierarhii îngeresti care face legatura între om si Dumnezeu: e scara lui Iacob. “Iacob ajunse într-un loc unde îsi petrecu noaptea, pentru ca soarele asfintise. El a luat o piatra pe care a pus-o capatâi si s-a culcat în acel loc. Si a avut un vis. Se facea ca o scara era sprijinita de pamânt iar capatul atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu urcau si coborau pe aceasta scara. Si iata, Eternul se afla deasupra ei.”

Scara e o imagine interesanta de studiat, pentru ca ea exprima nu numai ideea de intermediar între jos si sus, dar si cea a ierarhiei: se vorbeste de “scara sociala” pentru a exprima ierarhia situatiilor pe care oamenii le ocupa unii fata de altii. Se vorbeste de scara valorilor, scara culorilor... Întreaga viata demonstreaza necesitatea unor scari... nu numai pentru a urca pe un acoperis! Veti spune ca exista si alte mijloace. Da, dar si acestea sunt tot echivalente cu o scara.

Traditia crestina, care preia traditia evreiasca, învata despre existenta a noua ordine îngeresti: Îngerii, Arhanghelii, Principatele, Virtutile, Puterile, Dominatorii, Tronurile, Heruvimii, Serafinii. Aceste ordine îngeresti sunt fiecare un aspect al puterii si virtutilor divine, dar mai ales reprezinta pentru noi notiuni mai accesibile decât cuvântul Dumnezeu. Pentru buna noastra dezvoltare spirituala, trebuie sa cunoastem existenta acestor entitati care ne depasesc, pentru ca ele sunt pentru noi ca niste faruri pe drumul nostru.

Desigur, puteti sa va adresati lui Dumnezeu, dar stiind ca nu-L veti atinge niciodata direct. Servitorii sai îi vor transmite dorintele, rugaciunile voastre... sau poate nu le vor transmite: multe cereri nu ajung la destinatie pentru ca pe drum exista entitati care fac un triaj. Ele privesc si spun: “Nu e necesar sa aducem aceste lucruri pâna la Dumnezeu, El are altceva de facut decât de a asculta acest gen de reclamatii. La cos cu ele!”

Si sa nu va imaginati ca Dumnezeu în persoana va veni sa va viziteze. Va veni poate un Arhanghel aducându-va un mesaj, un atom de lumina, si aceasta va fi deja foarte mult. Cine suntem noi pentru ca Dumnezeu, Stapânul lumilor, sa se deplaseze?... Si de altfel nu am rezista puternicelor vibratii ale prezentei Sale. Se spune în Psalmi: “Totul se face ca ceara în fata Sa.”

Ordinele îngeresti sunt transformatoare care canalizeaza aceasta putere pentru ca ea sa poata sosi pâna la noi fara a ne pulveriza.

Da, acestea sa fie clare pentru voi. Puteti, desigur, sa va adresati direct lui Dumnezeu, si eu o fac, dar stiind ca sunt altii care transporta cererile voastre, si daca ele nu sunt pure si dezinteresate ele vor fi aruncate la cos si nu veti primi nici un raspuns. E bine sa stiti de la început cum stau lucrurile pentru a nu va însela si a nu astepta inutil. Tot ceea ce putem primi de la Dumnezeu este o raza, un efluviu care vine de departe, de foarte departe si care coboara prin intermediul ierarhiei îngeresti. Tot Dumnezeu este Acela care ne raspunde, pentru ca Dumnezeu se gaseste la toate nivelele creatiei, dar El nu ne raspunde niciodata direct.

Cap II   Prezentarea Arborelui Sefirotic

Pentru cel care simte nevoia de a se apropia de Creator, de a-i penetra imensitatea, religia da câteva mijloace: rugaciunea, participarea la slujbele religioase, ascultarea unor anumite reguli. E bine, dar e insuficient. Pentru a ne apropia de Dumnezeu, nu e suficient a simti emotii mistice si a respecta reguli, e necesar de a aprofunda un sistem de explicare a lumii.

De la început, am vrut sa gasesc un astfel de sistem si l-am cautat în toate directiile. Am studiat ce învata marile religii ale lumii, si sistemul care mi s-a parut cel mai bun - cel mai vast si în acelasi timp cel mai precis - l-am gasit în traditia evreiasca, în Kabbala: Arborele sefirotic, Arborele vietii. Nu spun ca alte doctrine sunt rele sau false, nu, dar notiunile pe care le prezinta ramân risipite, nu dau o privire asa de profunda, asa de structurata si asa de sintetica. Arborele sefirotic este o sinteza a universului, el este pentru mine cheia care permite descifrarea misterelor creatiei. El se prezinta sub forma unei scheme foarte simple, dar continutul sau e inepuizabil. Si chiar, multe episoade din Vechiul si Noul Testament pot fi interpretate în lumina Arborelui sefirotic.

Kabalisti împart universul în zece regiuni sau sefire corespunzatoare primelor zece numere (cuvântul sefira, la plural sefirot, semnifica numararea). Fiecare sefira se identifica cu ajutorul a cinci nume: numele lui Dumnezeu, numele sefirei însasi, numele seful ordinului îngeresc, numele ordinului îngeresc si în fine numele unei planete (plansa de la sfârsitul volumului va permite sa consultati în orice moment schema detailata a Arborelui Sefirotic).

Este vorba de cinci planuri distincte si veti întelege mai bine natura lor stiind ca putem sa stabilim o corespondenta între aceste cinci planuri si cele cinci principii din om care sunt: spiritul, sufletul, intelectul, inima si corpul fizic: Dumnezeu corespunde spiritului, sefira corespunde sufletului, seful ordinului îngeresc corespunde intelectului, ordinul îngeresc corespunde inimii si planeta corespunde corpului fizic.

Fiecare sefira e deci o regiune locuita de un ordin al spiritelor luminoase având în fruntea sa un arhanghel, el însusi supus lui Dumnezeu. Deci Dumnezeu este Cel care dirijeaza aceste zece regiuni, dar sub un nume diferit în fiecare regiune. Iata de ce Kabbala da zece nume lui Dumnezeu. Aceste zece nume corespund unor atribute diferite. Dumnezeu este unul, dar El se manifesta diferit în functie de aceste regiuni. Este tot timpul acelasi Dumnezeu unic, dar prezentat sub zece aspecte diferite, si oricare dintre aceste aspecte nu e inferior sau superior altuia.

Cele zece nume ale lui Dumnezeu sunt:

- Ehieh - Eloha vaDaath

- Iah - Iehovah Tsebaoth

- Jehovah - Elohim Tsebaoth

- El - Chadai El Hai

- Elohim Gibor - Adonai Meleh

Semnificatia acestor nume necesita explicatii. A se vedea cap IV.

Cele zece sefiroturi sunt:

- Kether: Coroana - Tiphereth: Frumusetea

- Hohmah: Întelepciunea - Netsah: Victoria

- Binah: Inteligenta - Hod: Gloria

- Hessed: Gratia - Iesod: Fundamentul

- Gebourah: Forta - Malhouth: Regatul

Sefii ordinelor îngeresti sunt:

- Metatron: care participa la Tron

- Raziel: secretul lui Dumnezeu

- Tsaphkiel: contemplarea lui Dumnezeu

- Tsadkiel: justitia lui Dumnezeu

- Kamael: dorinta lui Dumnezeu

- Mikhael: care e ca Dumnezeu

- Haniel: gratia lui Dumnezeu

- Raphael: vindecarea lui Dumnezeu

- Gabriel: forta lui Dumnezeu

- Ouriel: Dumnezeu este lumina mea, sau Sandalfon care e interpretat ca forta care uneste materia în forma.

Ordinele îngeresti sunt:

- Hayoth haKodesch: Animalele sfinteniei sau, în religia crestina, Serafinii

- Ophanim: Rotile, sau Heruvimii

- Aralim: Leii, sau Tronurile

- Haschmalim: Scânteietorii sau Dominatorii

- Seraphim: Înflacaratii, sau Puterile

- Malahim: Regii, sau Virtutile

- Elohim: dumnezeii, sau Principatele

- Bnei Elohim: Fii de dumnezeu, sau Arhanghelii

- Kerroubim: Puternicii, sau Îngerii

- Ischim: Oamenii sau Comuniunea Sfintilor

În fine, corpurile cosmice sau planetele care corespund planului fizic sunt:

- Reschith haGalgalim: primele turbioane

- Mazaloth: Zodiacul

- Chabtai: Saturn

- Tsedek: Jupiter

- Madim: Marte

- Chemesch: Soarele

- Noga: Venus

- Kohave: Mercur

- Levana: Luna

- Aretz: Pamântul, sau Olam Iesodoth, adica lumea fundamentului.

Cei din vechime, care nu cunosteau decât sapte planete, nu au plasat pe Arborele sefirotic nici pe Uranus, nici pe Neptun, nici pe Pluton. Ei au facut sa corespunda lui Kether nebuloasele, primele turbioane: Reschith haGalgalim, si lui Hohmah, Zodiacul: Mazaloth. Putem sa pastram aceasta atribuire, dar putem de asemenea sa-l plasam pe Uranus la nivelul lui Hohmah, pe Pluton la nivelul lui Daath si pe Neptun la nivelul lui Kether.

Kabalistii au numit aceasta figura Arborele Vietii pentru ca acest ansamblu format din sefiroturi trebuie înteles tinând cont de tocmai de imaginea unui arbore.

Cum e facut un arbore? El are radacini, un trunchi, crengi, frunze, flori si fructe care sunt solidare între ele. La fel, sefiroturile sunt legate între ele prin cai de comunicare numite “carari”. Aceste carari, în numar de 22, sunt desemnate de cele 22 de litere ale alfabetului ebraic:

Cele 22 de carari si cele 10 sefiroturi sunt numite cele 32 de cai ale Întelepciunii care sunt, simbolic, plasate în Hohmah. Veti întelege mai bine natura si functiile acestor treizeci si doua de cai daca veti încerca sa faceti o legatura cu faptul ca avem 32 de dinti. Da, si de altfel nu se vorbeste de “dinti (masele) de minte”? Avem 32 de dinti pentru a mesteca hrana si cele 32 de cai sunt de asemenea, într-un anumit fel, dinti cu care mestecam hrana psihica si spirituala pe care o primim în fiecare zi. Prin aceasta masticatie obtinem întelepciunea. A deveni întelept înseamna a mastica experientele pe care le facem în fiecare zi pentru a retine sucul nutritiv.

Cele 32 de cai ale Întelepciunii leaga cele 10 sefiroturi, fiecare cu cele 5 diviziuni, de aceea Kabbala spune ca ea conduce spre cele 50 de porti ale Întelepciunii care sunt atribuite simbolic sefirei Binah. Pentru a deschide portile trebuie sa avem chei. Si adevarata cheie în Stiinta initiatica este cunoasterea omului însusi. Initiatul poate cunoaste totul pentru ca se cunoaste pe sine. În unele reprezentari, în anumite fresce egiptene de exemplu, Initiatul tine în mâna un fel de cheie de forma identica simbolului lui Venus   . Acest simbol reprezinta schematic fiinta umana cu cap, cele doua brate departate si cele doua picioare unite. Initiatul poseda cheia care îi permite de a se cunoaste, si cunoscându-se, el cunoaste întreg universul, el poate dechide portile tuturor regiunilor lui.

Va veti întreba fara îndoiala: “De ce zece sefiroturi? Universul e divizat chiar în zece regiuni?” Nu, si la acest subiect exista un punct important pe care trebuie sa-l cunoasteti. Arborele sefirotic nu e destinat sa ne învete astronomie sau cosmogonie. În realitate, nimeni nu poate spune cu exactitate ce este universul si cum a fost el creat. Arborele sefirotic reprezinta un sistem de explicare a lumii care e de natura mistica. Bazele sale au fost puse de milenii. Spiritele exceptionale care l-au conceput nu posedau, evident, telescoape sau lunete astronomice. Prin meditatie, contemplatie, gratie unei vieti interioare intense, ele au reusit sa sesizeze o realitate cosmica pe care au tradus-o cu ajutorul imaginilor si povestirilor simbolice. Aceasta traditie, mereu reluata, la care s-a meditat de-a lungul secolelor a ajuns pâna la noi. Arborele sefirotic nu e o descriere exacta a universului nostru, ceea ce explica absenta unor planete, locul soarelui, etc...

Dar sa revenim la cele zece sefiroturi. De ce zece? Pentru ca acest numar reprezinta o totalitate, un ansamblu finit. Sefira, v-am mai spus-o, înseamna numarare. Plecând de la primele zece numere, toate combinatiile numerice sunt posibile. Dumnezeu a creat la început zece numere, cele zece sefiroturi, si cu ajutorul acestor zece numere El  poate crea alte numere, adica alte existente, pâna la infinit.

Kabalistii mentioneaza, desi mai rar, o a unsprezecea sefira: Daath, al carei nume înseamna “a sti”. Ei o plaseaza între Kether si Tiphereth, dar în general ea nu figureaza pe reprezentarea Arborelui sefirotic.

Acest tablou a sefiroturilor, cum vedeti, nu reprezinta decât puterile binelui. Pentru perfectionarea voastra numai pe acesta trebuie sa-l studiati, numai asupra acestuia trebuie sa va concentrati. Dar adevarul este ca Kabbala mentioneaza de asemenea zece sefiroturi ale tenebrelor care se numesc Kliphoth si care reprezinta reflectarea inversa ale sefiroturilor divine, exact cum diavolul este reflectarea inversa a lui Dumnezeu. Aceste sefiroturi malefice au de asemenea numele lor, ierarhia lor de spirite, dar nu voi intra în detalii, nu vreau sa pronunt numele lor, pentru ca nu vreau sa ma leg de acestea.

În fine, deasupra sefirei Kether, kabbalistii plaseaza o regiune pe care o numesc Ain Soph Aur: lumina fara sfârsit, care e regiunea Absolutului, regiunea lui Dumnezeu nemanifestat.

Pentru kabbalisti, universul e o unitate a carei expresie perfecta este Arborele sefirotic. Dar în aceasta unitate ei disting mai multe regiuni.

O prima divizare face sa apara patru planuri. De sus în jos acestea sunt:

- Olam Atsilouth sau lumea emanatiilor, formata din sefirele Kether, Hohmah si Binah.

- Olam Briah sau lumea creatiei, compusa din sefirele Hessed, Gebourah, Tiphereth.

- Olam Ietsirah sau formatiei, compusa din sefirele Netsah, Hod, Iesod.

- Olam Assiah sau lumea actiunii, formata din singura sefira Malhouth.

Si aici, între lumea de sus si lumea de jos, exista o ierarhizare care are de asemenea corespondenta sa în fiinta umana.

- Planului Olam Atsilouth îi corespunde Neschamah,adica planul divin al sufletului si al spiritului.

- Planului Olam Briah îi corespunde Rouah, adica planul mental, intelectul.

- Planului Olam Ietsirah îi corespunde Nephesch, adica planul astral, inima.

- Planului Olam Assiah îi corespunde Gouph, adica corpul fizic.

O alta repartitie face sa apara trei piloni:

- La dreapta, stâlpul Clementei, numit Yakîn, care e o putere pozitiva, activa, si care corespunde sefirelor Hohmah, Hessed si Netsah.

- La stânga, stâlpul Rigorii numit Boaz, care e o putere feminina, pasiva, si care cuprindele sefirele Binah, Gebourah si Hod.

- În fine, stâlpul central, care le echilibreaza pe celelalte doua, e compus din sefirele Kether, Daath, Tiphereth, Iesod si Malhouth.

Aceasta divizare exprima ideea ca universul este guvernat de doua principii antagoniste masculin si feminin, de atractie si respingere, de dragoste si ura, de clementa si rigoare si ca, pentru a se armoniza, aceste puteri trebuie sa se întâlneasca la centru.

Iata, posedati acum elementele esentiale ale Arborelui sefirotic. Ce trebuie sa faceti?... E o responsabilitate foarte mare pentru un Instructor sa-i faca pe oameni sa intre în sanctuarul Divinitatii, pentru ca el stie ca foarte putine persoane sunt pregatite sa înteleaga si sa utilizeze corect aceste notiuni. Sa nu vorbim de cei care o fac pentru a se servi de practici magice condamnabile, pentru ca nedâdu-si seama de caracterul sacru al acestor notiuni îsi imagineaza imediat ca pot sa se plimbe în mijlocul acestor nume ca într-o gradina publica si pot sa jongleje cu sefiroturile ca si cu niste mingi. Aceste cunostinte trebuie abordate cu multa umilinta si respect pentru a avea mari revelatii.

Nu e suficient de a citi de doua sau de trei ori acest tablou, de a retine numele si a le mentiona din timp în timp în conversatie. Pentru a deveni baza unei adevarate munci spirituale, Arborele sefirotic trebuie sa fie un subiect de meditatie permanent. Încercati sa asimilati încet aceste notiuni, sa le digerati... Si sa nu fiti mirati daca ma veti auzi folosind termeni care apartin domeniului nutritiei. Aceasta meditatie asupra Arborelui sefirotic poate fi comparata cu nutritia. În fiecare zi, mâncati pentru a va mentine sanatatea; dintr-un mare numar de alimente alegeti unele si acestea nu sunt aceleasi de la o zi la alta. În Arborele sefirotic veti descoperi o imensa varietate de “hrana”, pentru ca e o reflectare a universului. Religia si filozofia sunt bine reprezentate, desigur, la fel si morala, adevarul, dar de asemenea si stiintele si artele: de voi depinde sa învatati sa va hraniti zilnic.

Multi sfinti, mistici, e adevarat, au reusit sa progreseze fara a cunoaste Arborele sefirotic, dar cunoasterea lui da o vedere mai clara asupra muncii de facut, si aceasta metoda poate sa va însoteasca pe toata durata vietii voastre. Nici un tablou nu depasesete Arborele Vietii. Urmati-l, si gândirea voastra va înceta sa vagabondeze si veti primi binecuvântari pe masura ce veti sti sa exersati si sa avansati pe aceasta cale. Revenind des asupra Arborelui sefirotic veti aprinde lumini în voi, iar aceste lumini nu numai ca va vor lumina, dar va vor purifica, va vor întari, va vor da viata si va vor înfrumuseta. Poate nu veti întelege niciodata perfect aceasta reprezentare si nu veti ajunge sa realizati niciodata toate virtutile si puterile pe care le reprezinta, dar ea va fi pentru voi reprezentarea unei lumi ideale care va va atrage tot timpul catre înalt.

Cap III   Ierarhiile Îngeresti

Îngerii din Kether sunt Serafinii, în evreieste Hayoth haKodesch, care se traduce Animale ale sfinteniei. Hayoth este pluralul cuvântului haya care înseamna viata.

La începutul Cartii lui Ezechiel, în Biblie, citim o descriere a celor patru Animale sfinte, si într-un fel asemanator sfântul Ioan le-a descris în Apocalipsa: “De îndata am fost rapit în duh. Si iata, era un tron în cer si pe tron sedea Cineva... Iar în mijlocul tronului si în jurul lui erau patru fiinte pline de ochi, dinainte si dinapoi. Prima fiinta semana cu un leu, a doua semana cu un taur, a treia avea fata ca de om si a patra semana cu un vultur care zboara. Cele patru fiinte aveau fiecare câte sase aripi si erau pline de ochi de jur împrejur. Ele spuneau fara încetare zi si noapte: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, Cel care era si Cel care este si Cel ce vine!”

Cele patru fiinte care se afla în fata tronului lui Dumnezeu reprezinta cele patru principii ale materiei, cele patru elemente: leul (focul), taurul (pamântul), omul (aerul), si vulturul (apa) (Despre corespondenta între vultur si apa, a se vedea tomul 32 din Opere Complete, pag. 92-93). Radacinile materiei sunt deci în Dumnezeu, în sefira Kether, si Serafinii sunt îngerii celor patru elemente. Dar la acest grad de puritate, materia este aproape de aceeasi substanta ca si spiritul.

Serafinii sunt primele creaturi care primesc emanatiile divine, ei sunt plonjati în oceanul materiei primordiale înca în plina fierbere si beau de la Sursa de lumina, de la Sursa dragostei, care e singura lor hrana. Ei se hranesc contemplânu-L pe Dumnezeu, de aceea sunt reprezentati cu ochi pe tot corpul. Serafinii sunt cea mai perfecta manifestare a dragostei, pentru ca dragostea adevarata e o contemplare.

În realitate, în Arborele vietii exista si alte expresii pentru dragoste: Hessed (Jupiter) reprezinta dragostea pentru o colectivitate, Nestah (Venus) dragostea pentru o creatura. Dar dragostea de Dumnezeu, singura dragoste adevarata, nu se poate manifesta decât în Kether, si este dragostea Serafinilor.

În fata tronului lui Dumnezeu Serafinii nu înceteaza sa repete: “Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu.” Cuvântul "sfânt" caracterizeaza cel mai bine esenta Divinitatii. Acest cuvânt a fost folosit atât de des pentru a desemna numai barbati sau femei care manifestau anumite virtuti de rabdare, bunatate, milostenie, ca si-a pierdut întelesul adevarat. Pentru a întelege ce este sfintenia, trebuie sa ne îndreptam spre limbile slave. În bulgara, de exemplu, cuvintele “svet” (sfânt) si “svetost” (sfintenie) au aceeasi radacina ca si cuvântul lumina: “svetlina”. Sfintenia este deci o calitate a luminii. În acest sens putem spune ca Dumnezeu este cu adevarat sfânt pentru ca El e lumina pura. Aceasta este ceea ce repeta Serafinii, si de aceea sfintenia este de asemenea înscrisa în numele lor: Hayoth haKodesch: Animalele sfinteniei.

Seful ordinului îngeresc al Serafinilor este Metatron, Printul Fetei. El este singurul care îl vede pe Dumnezeu fata în fata, si el e cel care i-a vorbit lui Moise pe Muntele Sinai. Nici o fiinta umana, oricât de elevata ar fi, nu poate intra în contact direct cu Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este un foc devorant care ar face-o imediat cenusa. E nevoie în permanenta de un intermediar care sa vorbeasca omului din partea lui Dumnezeu. Chiar daca se spune în Biblie ca Dumnezeu s-a adresat lui Avram, lui Iacob, lui Moise sau unui anumit profet, în realitate nu El în persoana a facut-o ci un mesager; aceasta este tocmai semnificatia cuvântului “înger”: mesager, trimis.

Îngerii lui Hohmah sunt Heruvimii, în evreieste Ophanim, adica roti. Profetul Ezechiel în cartea sa descrie viziunea ce a avut-o despre roti “ de o circumferinta si înaltime înspaimântatoare”, mergând aproape de Animalele sfinte: “Când animalele se ridicau de pe pamânt, rotile se ridicau si ele. Ele mergeau acolo unde Spiritul le comanda sa mearga; si rotile se ridicau cu ele, pentru ca spiritul Animalelor era în roti. Când Animalele mergeau, ele mergeau; când Animalele se opreau, ele se opreau; când Animalele se ridicau de pe pamânt, rotile se ridicau cu ele, pentru ca spiritul Animalelor era în roti.” Animalele sfinte se supun ordinelor Spiritului si transmit un impuls rotilor.

Simbolismul rotii (cerc perfect în miscare) ne reveleaza functia Heruvimilor: ei plazmuiesc materia originara simbolizata de Animalele sfinte, ei elaboreaza aceasta materie pentru a servi proiectelor lui Dumnezeu. De aceea se spune ca lumea Ophanim-ilor este cea a muzicii sferelor (regasim aici ideea de cerc, de roata). Dar prin muzica nu trebuie sa întelegem numai acele aranjamente de sonoritati create de oameni si pe care urechile noastre le percep. Expresia “muzica sferelor” se traduce înainte de toate prin armonia care exista între toate elementele universului, o ajustare, o aranjare bazata pe raporturile dintre numere. Armonia este mai întâi o structura, care coborând în materie devine creatoare de forme. În acest sens, armonia este expresia ratiunii, a întelepciunii, si de aceea e asimilata cuvântului. Nu exista armonie, nu exista muzica în afara ratiunii si întelepciunii. Cuvântul divin, muzica si întelepciunea sunt acelasi lucru.

Din pacate, suntem obligati sa constatam ca printre cei care creaza muzica sau printre cei care o interpreteaza, foarte putini sunt capabili sa duca o viata muzicala. Muzica, adevarata muzica nu este cea care se executa cu instrumente sau cu vocea, ci cea pe care o exprimam prin gânduri, sentimente si gesturi armonioase în toate circumstantele vietii. Aceasta este muzica lui Hohmah.

În fruntea ordinului Ophanim-ilor se afla arhanghelul Raziel. Dupa traditie, el a fost cel care i-a dat lui Adam o carte, Sepher Ietsirah, care revela secretele creatiei. Dar când Adam a comis primul pacat, cartea i-a fost luata.

Îngerii lui Binah sunt Tronurile, în ebraica Aralim: leii.

În textul Apocalipsei, sfântul Ioan asociaza prezenta Tronurilor cu cea a Animalelor sfinte, Serafinii: “În jurul tronului am vazut douazeci si patru de tronuri si pe aceste tronuri, douazeci si patru de Batrâni asezati, îmbracati în vesminte albe si pe cap aveau coroane de aur.” În alt pasaj, cei douazeci si patru de batrâni se adresau astfel lui Dumnezeu: “Îti multumim, Dumnezeu Atotputernic care esti si ai fost pentru ca Ti-ai folosit marea Putere si ai luat în stapânire Împaratia Ta. Natiunile s-au suparat; furia ta a venit, si a venit timpul de a-i judeca pe morti, de a-i recompensa pe servitorii Tai profetii, sfintii si pe cei care se tem de numele Tau, pe cei mici si pe cei mari, si sa-i distrugi pe cei care distrug pamântul.”

Dându-le numele de Tronuri îngerilor lui Binah, religia crestina insista asupra notiunii de stabilitate, în timp ce numele lor ebraic Aralim: leii, introduce notiunea de judecata. Simbolic, leul e legat de justitie si “Leul tribului lui Iuda” e o figura a justitiei supreme. Cei douazeci si patru de Batrâni sunt Domnii destinului; nimic din gândurile, sentimentele si actele umane nu le scapa, si ei sunt cei care decid pedepsele, recompensele si conditiile în care oamenii vin sa se reîncarneze.

Si în timp ce Serafinii cânta sfintenia lui Dumnezeu, cei douazeci si patru de Batrâni Îl adora si se prosterneaza lui Dumnezeu: “Ei îsi arunca coroanele în fata tronului spunând: Tu esti demn, Domnul si Dumnezeul nostru, de a primi gloria, onoarea si puterea, pentru ca Tu ai creat toate lucrurile si prin vointa Ta ele exista si au fost create.” La fel cum functia Serafinilor este de a celebra sfintenia lui Dumnezeu, tot asa functia celor douazeci si patru de Batrâni este de a recunoaste perfectiunea vointei Sale. Ei recunosc dreptatea proclamându-L pe Dumnezeu singurul care este demn.

În fruntea ordinului Aralim se afla arhanghelul Tsaphkiel.

Pentru ca apartin triadei cele mai elevate, Kether, Hohmah si Binah, primele trei ordine îngeresti sunt cel mai des mentionate în cartile sacre.

Ordinele îngeresti ale celei de-a doua triade: Hessed, Gebourah si Tiphereth, sunt:

- Dominatorii: Haschmalim-ii (Scânteietorii),

- Puterile: Serafim-ii (Înflacaratii),

- Virtutile: Malahim-ii (Regii).

Cele trei ordine au ca punct comun exprimarea puterii, si identificam actiunea lor calitatilor sefiroturilor pe cale le locuiesc. Dominatorii, îngerilor lui Hessed (mila) raspândesc peste tot binecuvântarile lor sub conducerea lui lui Tsadkiel al carui nume semnifica: “Dumnezeu este dreptatea mea”. Puterile, îngerii lui Gebourah (forta), înflacarati de zel pentru Creator, vor, condusi de Kamael -“dorinta lui Dumnezeu”- sa restabileasca ordinea peste tot unde este amenintata. Munca lor e comparabila cu cea efectuata de organism pentru a se debarasa de toate deseurile. Virtutile, îngerii lui Tiphereth (frumusetea), au în fruntea lor pe arhanghelul Mikhael. Acestia sunt Malahim-ii mentionati în Apocalipsa: “A avut loc un razboi în Cer. Mikhael si îngerii sai luptau împotriva dragonului.”

Ierarhiile îngeresti a celei de-a treia triade Nestah, Hod, Iesod sunt:

- Principatele: Elohim-ii (Dumnezeii)

- Arhanghelii Bnei Elohim-ii (Fiii de Dumnezeu)

- Îngerii: Keroubim-ii (cei puternici)

Elohim-ii, sub conducerea arhanghelului Haniel -“gratia lui Dumnezeu”- reprezinta entitatile care au creat lumea, la fel cum se spune în Geneza: “Bereschit (la început) bara (au creat) Elohim (Dumnezeii) eth-ha-schamaim (cerul) ve-eth ha-aretz (si pamântul).” Planul a fost dat de sus din sefira Hohmah de marele Arhitect al universului, si Elohim-ii sunt lucratorii care au construit edificiul. Munca arhitectului consta numai în a face planuri; realizarea este încredintata antreprenorilor, zidarilor. Antreprenorii universului au fost Elohim-ii.

Bnei Elohim-ii, îngerii purtatori de foc, îl au în fruntea lor pe arhanghelul Raphael, al carui nume semnifica "Dumnezeu vindecator".

Keroubim-ii sunt îngerii purtatori de viata pura. Ei sunt cei mai aproape de oameni si sunt deci mai des în contact cu ei decât alte ordine îngeresti. În fruntea lor e arhaghelul Gabriel: “Dumnezeu e forta mea”.

În fine, desi nu fac propriu-zis parte din ierarhia îngereasca, în a zecea sefira, Malhouth, kabalisti plaseaza ordinul Ischim. Acestia sunt sfintii, profetii, Initiatii, marii Maestri ai tuturor religiilor, toti cei care prin viata si cuvintele lor au antrenat oamenii pe calea luminii. Ei reprezinta fraternitatea marilor suflete pe care crestinii o numesc Comunitatea sfintilor. Aceste fiinte au coborât pe pamânt pentru a instrui si a ajuta pe oameni si spre ele trebuie sa ne îndreptam privirile, pentru ca gratie lor, gratie învatamântului lor, gratie dorintei lor de a ne ajuta si de a lucra pentru evolutia noastra, putem sa ne ridicam pe scara creaturilor. În fruntea lor, Kabbala plaseaza pe Sandalfon, sau pe Ouriel.

Serafinii, Heruvimii si Tronurile sunt în contact direct cu Dumnezeu. Prin intermediului lor primesc emanatiile divine Dominatorii, Puterile si Virtutile si le transmit apoi oamenilor si apoi mai jos, animalelor, plantelor si mineralelor.

Serafinii sunt spiritele Dragostei divine.

Heruvimii sunt spiritele Întelepciunii divine.

Tronurile sunt spiritele Puterii divine.

Dominatorii, Puterile, Virtutile sunt o prima reflexie a acestei dragoste, întelepciuni si puteri. Dedesubt, Principatele, Arhanghelii si Îngerii sunt o a doua reflexie. De noi depinde acum sa facem eforturi pentru a deveni un al treilea efect a acestei perfectiuni divine învatând sa lucram cu toata dragostea inimii noastre, cu toata lumina intelectului nostru si cu toata forta vointei noastre.

II

Când va treziti dimineata, de ce sa nu începeti ziua gândindu-va la toate aceste creaturi de lumina care urca si coboara între pamânt si tronul lui Dumnezeu? Toata ziua va va fi iluminata... Gânditi-va la ele, legati-va de ele, contemplati-le în inima si în sufletul vostru si pronuntati numele lor. Când strigati un nume într-o multime, persoana strigata întoarce capul. Este la fel si pentru entitatile lumii invizibile: daca le chemati prin numele lor, ele se opresc si îsi îndreapta ochii spre voi. Astfel puteti sa intrati în comunicare cu ele.

Constientizând din ce în ce mai mult realitatea acestor entitati care va depasesc, va impregnati de virtutile lor, va umpleti de viata, va luminati si va îmbogatiti lumea interioara. Dar trebuie sa ramâneti foarte modesti, stiind ca multe dintre aceste entitati vor fi înca mult timp departe de voi. Începeti prin a încerca sa atingeti sfintii, Initiatii, marii Maestri a caror misiune este de a se ocupa de umanitate. Apoi, va puteti ridica mai mult pentru a încerca sa ascultati Îngerii, pentru ca îngerii sunt cel mai aproape de oameni, îi asculta, îi ajuta, le îndeplinesc dorintele. Puteti, apoi, sa încercati sa invocati Arhanghelii...

Dar daca vreti sa ascultati Principatele si cohortele îngeresti superioare, e inutil. Lumile sunt nenumarate în spatiul infinit, populate de miliarde de creaturi, si aceste ierarhii îngeresti, care au alte treburi de facut foarte departe în spatiu, nu sunt în relatie cu oamenii. Cei care se ocupa de oameni sunt mai ales, cum v-am spus, sfintii, Initiatii, marii Maestri, adica cei care au trait pe pamânt, si care dupa ce l-au parasit îsi amintesc de el, au pastrat legaturi cu oamenii si au facut promisiuni pe care vor sa le tina. Discipolul trebuie sa cunoasca existenta ierarhiilor superioare, poate chiar sa le invoce, stiind ca pentru a obtine rezultate prin rugaciuni si meditatie, trebuie sa se adreseze fiintelor mai apropiate de el.

Sunt obligat sa va dau câteva notiuni pentru ca sa nu va înselati, sa nu va imaginati ca dintr-o singura încercare veti avea acces la Tronuri, Heruvimi, si Serafinii. Nu, e un drum foarte lung si greu de parcurs, si nu sunteti înca gata pentru acesta, acum trebuie sa pastrati prezentul în fata ochilor vostri, iar ierarhiile îngeresti sunt singurele care pot sa va dea elementele lumilor superioare pentru a va hrani sufletul si spiritul. Astfel veti ajunge sa realizati preceptul lui Iisus: “Fiti perfecti cum Tatal vostru Ceresc e perfect!” Cum sa devii perfect daca nu va legati de creaturile care încarneaza virtutile divine?

Perfectiunea presupune cunoasterea acestor ierarhii si dorinta de a lucra cu ele. Îngerii va vor da viata pura. Arhanghelii va vor da focul sacru. Principatele va vor da posibilitatile de a construi si de a organiza lumea voastra interioara. Virtutile va vor da splendoarea luminii divine. Puterile va vor da curajul si îndrazneala de a va apara idealul vostru. Dominatorii va vor da generozitatea si mila. Tronurile va vor da stabilitatea si inteligenta Misterelor. Heruvimii va vor da întelepciunea si armonia. Serafinii va vor da dragostea, acea dragoste care e deasupra tuturor cunostintelor, care e plenitudinea si eliberarea totala.

Dar cum sa îndraznim sa vorbim de aceste entitati în fata carora trebuie numai sa ne prosternam în liniste? Eu o fac pentru a va inspira dorinta de a nu va multumi cu o existenta inconstienta si prozaica. Cel ce nu cunoaste realitatea acestor regiuni sublime poate sa se multumeasca cu o viata ordinara. Dar cel ce o cunoaste, simte ca totul caruia obisnuia sa-i acorde valoare e nimic fata de ce exista în lumea sublima. Da, tot ce a produs mai mare stiinta, arta, filozofia, paleste fata de acestea. Trebuie cel putin sa cunoastem existenta acestor regiuni populate de creaturi perfecte pentru a întelege cât de important e de a ne apropia de ele.

Daca nu începeti aceasta munca aici, pe pamânt, nu o veti putea continua în cealalta lume. Drumul trebuie început în aceasta lume pentru a putea continua sa avansam în lumea cealalta. Prin faptul ca se încarneaza pe pamânt într-un corp fizic, omul e superior tuturor îngerilor, chiar si celor mai elevati, si trebuie sa faca sa coboare în corpul sau virtutile ierarhiilor îngeresti pentru a deveni într-o zi templul Divinitatii. Atunci omul va realiza plenitudinea. Omul nu este decât la începutul dezvoltarii sale, si de aceea îngerii se apleaca asupra lui cu rabdare pentru a-l face sa creasca. Ei stiu ca viitorul sau e grandios (putem spune chiar ca îngerii sunt gelosi pe om!). Deci, faceti-va curaj, într-o zi întreaga creatie va cânta imnuri pentru gloria omului.

Cap IV   Numele lui Dumnezeu

Ehieh

Atunci când Dumnezeu i-a dat misiunea de a-i elibera pe Evreii de jugul Egiptenilor, Moise a raspuns: “Voi merge spre copiii Israelului si le voi spune: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis spre voi. Dar daca ma vor întreba care e numele Sau, ce sa le raspund? Dumnezeu spuse lui Moise: Ehieh Ascher Ehieh (ceea ce însemna literalmente: eu voi fi cine voi fi). Si a adaugat: Astfel sa le raspunzi copiilor lui Israel: Cel care se numeste Ehiel “eu voi fi” m-a trimis la voi.”

Numele lui Dumnezeu care corespunde sefirei Kether, Ehieh, semnifica deci: “eu voi fi.” Dumnezeu se numeste pe El Însusi “eu voi fi” pentru a exprima faptul ca nu a terminat sa se manifeste.  El este Cel care devine sublim, iar noi nu putem nici sa-l vedem, nici sa-l auzim, nici sa-l atingem.

Iehovah, Iehovah Tsebaoth, Iah

În sefirele Binah si Nestah, Dumnezeu e numit Iehovah. Acest nume este în realitate fabricat de crestini care au vrut sa pronunte Tetragrama  Iod He Vav He        (Despre interpretarea acestor patru litere a se vedea tomul 32 din Opere Complete, cap IV: "Tetragrama si cele saptezeci si doua de genii planetare"). Tetragrama este marele nume sacru a lui Dumnezeu, evreii îl scriu, dar nu îl pronunta. Când apare în textele biblice care trebuie citite cu voce tare, ei spun Adonai: Domnul. Dupa traditie, numai marele preot pronunta acest nume o data pe an, în Templu, în Sfântul Sfintilor. Tetragrama este deci cea care guverneaza în sefira Binah: Jehovah, iar în sefira Nestah: Jehovah Tsebaoth.

Tsebaoth semnifica: ostiri. Jehovah Tsebaoth semnifica deci “Dumnezeu al ostirilor”. Aceste osti nu sunt osti terestre, ci sunt ierarhiile îngeresti.

În Hohmah, Dumnezeu se numeste Iah care se scrie Iod He     , si care e o forma abreviata a Tetragramei.

El, Eloha vaDaath, Elohim Gibor, Elohim Tsebaoth

În sefira Hessed, Dumnezeu e numit El, ceea ce semnifica Dumnezeu, pe care îl regasim în Eloha si de asemenea în Elohim care e pluralul lui Eloha. Elohim Gibor (în Gebourah) înseamna: “Dumnezeu puternic”. Eloha va Daath (în Tiphereth) înseamna: “Dumnezeu si cunoasterea”. Elohim Tsebaoth (în Hod) înseamna: “Dumnezeu al ostilor”, aceste ostiri celeste sunt cohorte de îngeri si astrii care celebreaza gloria Sa (Hod).

Chadai El Hai

În sefira Iesod, numele lui Dumnezeu este Chadai El Hai care se traduce prin Atotputernic (Chadai) Dumnezeu (El) Viu (Hai). În realitate, El Chadai semnifica exact: “Dumnezeul al muntilor”. Imaginea muntelui, a culmii, a fost asociata tot timpul Divinitatii; pentru ca e pe culme, Dumnezeu e Atotputernic.

Adonai Meleh

În sefira Malhouth, Dumnezeu e numit Adonai Meleh. Adonai înseamna: Domn, si Meleh: rege. Regasim acest cuvânt Meleh în numele Melkhitsedek, care vrea sa spuna: “Rege al dreptatii”. Si Malhouth înseamna: “regat”.

Înca o data, insist asupra faptului ca aceste nume reprezinta diversele aspecte ale unui Dumnezeu unic si ca aceste aspecte nu sunt nici inferioare nici superioare unele fata de altele. Dispunerea verticala a Arborelui sefirotic arata necesitatea existentei unei baze si unei culmi, dar Elohim Gibor, de exemplu, este exact acelasi Dumnezeu ca si Chadai El Hai, sau El sau Ehieh.

Cap V   Sefirele stâlpului central

Scopul evolutiei spirituale e adesea simbolizat de unul sau mai multe obiecte pe care Initiatul ajunge sa le cucereasca dupa lungi eforturi, lungi suferinte. Bagheta magica, elixirul vietii fara de moarte, panaceul universal, oglinda magica, piatra filozofala mentionate în anumite traditii populare sunt în realitate simboluri ale unor facultati pe care Initiatii sunt pe cale sa le dezvolte, puteri pe care au reusit sa le obtina. Le posedau ei propriu-zis? Câteodata da, dar nu aceasta e problema. Mai întâi ei trebuie sa le caute în ei însisi si sa le posede sub forma de calitati si virtuti si sa lucreze cu ele.

Cele cinci simboluri au corespondenta cu sefiroturile stâlpului central al Arborelui sefirotic: bagheta magica corespunde cu Kether, oglinda magica corespunde lui Daath, panaceul universal corespunde lui Tiphereth, elixirul vietii fara de moarte corespunde lui Iesod, iar piatra filozofala corespunde lui Malhouth. Veti întreba: “Dar cum sa intram în posesia acestor bogatii? Ce munca trebuie sa depunem?”

Când va straduiti sa va transformati gândurile si sentimentele ordinare, mediocre, meschine în gânduri si sentimente nobile, generoase, dezinteresate lucrati cu piatra filozofala (Malhouth) care transmuta metalele obisnuite în aur.

Când, printr-o viata pura, va regenerati celulele propriului organism, lucrati cu elixirul vietii fara de moarte (Iesod).

Când va straduiti sa aduceti oamenilor lumina si caldura, lucrati cu panaceul universal (Tiphereth). Atunci, pe oriunde mergeti, oamenii se simt mai bine, durerile îi parasesc, necazurile lor dispar si ei prind curaj. Acest efect îl produc anumiti doctori foarte buni: prezenta lor alunga suferinta.

Când aveti obiceiul de a va concentra asupra subiectelor foarte elevate, primiti mesaje din spatiu ca si cum obiectele si fiintele s-ar reflecta într-o oglinda magica (Daath).

Când ajungeti sa exersati o mare stapânire de sine, începeti sa intrati în posesia baghetei magice care da toate puterile (Kether). Nu uitati ca nu puteti sa va impuneti în exterior pâna nu ati reusit sa va dominati fiinta interioara.

De asemenea, pot fi asociate simboluri si celorlalte 6 sefiroturi. Pentru Hod (Mercur), o carte. Pentru Nestah (Venus), o floare, cea mai pretioasa dintre toate prin parfumul sau: trandafirul, pentru ca entitatile subtile sunt atrase de parfumurile subtile. Pentru Gebourah (Marte), o spada, pentru a proteja pe altii si a ne proteja pe noi, trebuie - simbolic - sa avem o spada. Pentru Hessed (Jupiter), o coroana sau o tiara, simbolul regalitatii si preotiei. Pentru Binah (Saturn), un schelet cu o secera, simbolul timpului si eternitatii (a se vedea cap XV: “Binah II: teritoriul stabilitatii”). Pentru Hohmah (Uranus), o roata sau un ochi, ochi care vede totul. De voi depinde acum sa aprofundati aceste simboluri si sa lucrati pentru a le forma în voi însiva. A vrea sa le posedati în exterior nu va va servi poate la nimic, nu numai ca va veti pierde timpul, dar va expuneti riscului de a devia psihic.

Nici un obiect simbolic nu trebuie luat în considerare în afara folosirii pe care o putem face în viata interioara, daca nu, ajungeti în situatii ridicole. Vorbim de piatra filozofala care transmuta metalele în aur, dar suntem saraci. Vorbim de elixirul vietii fara de moarte si de panaceul universal, dar suntem bolnavi. Vorbim de oglinda si de bagheta magica (si chiar le avem, pentru ca se gasesc în comert!) dar ramânem orbi si slabi. Atunci, ce vor sa însemne toate acestea? În voi însiva trebuie sa gasiti piatra filozofala, elixirul  vietii fara de moarte, panaceul universal, oglinda si bagheta magica, si le veti gasi învatând sa lucrati cu sefirele Malhouth, Iesod, Tiphereth, Daath si Kether.

Cap VI   Ain Soph Aur: Lumina fara de sfârsit

Atunci când deschidem geamul dimineata si zarim soarele, suntem fericiti sa vedem lumina sa, sa simtim caldura sa si ne lasam penetrati de viata pe care o raspândeste în univers. Dar daca am putea parasi pamântul pentru a ne apropia de soare, am descoperi ceva negru, obscur, care nu ne va mai bucura de loc. Iata un mister cu care ne-am mai întâlnit si înainte, pentru ca o experienta analoaga au si toti cei care au mers foarte departe pe calea luminii. Si multi dintre ei nu s-au mai întors, pentru ca ridicându-se la acele înaltimi, nu s-au mai putut întoarce pe pamânt. Fluturele se arde de flacara lampii care îl atrage. Cei care au vrut sa atinga Absolutul au disparut, topiti de puterea vibratiilor sale. De aceea e spus ca Kether, cea mai înalta sefira, absoarbe si pulverizeaza pe cei care o ating.

Acesta e sensul pe care trebuie sa-l dam povestirilor Vechiului Testament privind disparitia lui Enoh care: “mergea cu Dumnezeu; apoi n-a mai fost, pentru ca Dumnezeu l-a luat: el a fost ridicat la cer pentru a nu mai vedea moartea...” si a lui Ilie care a fost luat de: “un car de foc cu cai de foc... si s-a ridicat la cer într-un vârtej.” Focul devoreaza obiectele si le transforma în flacari si e la fel si cu lumina. Acestea va par terefiante? Nu, pentru Initiati, a fi absorbit de lumina, a se topi în acel spatiu despre care nu se mai stie daca e lumina sau tenebre, e experienta cea mai dorita.

În Egiptul antic, atunci când discipolul atingea ultimul grad de Initiere, marele preot însusi îi spunea la ureche: “Osiris e un zeu negru... Osiris e tenebre, de trei ori tenebre.” Cum putea fi negru Osiris, Zeul luminii si al soarelui? Discipolul era tulburat, pentru ca negrul e simbolul raului si al necunoscutului. Sa cauti lumina, sa parcurgi un întreg drum pentru a descoperi la sfârsit tenebre! Realitatea e ca Osiris e atât de luminos ca pare obscur. Osiris e lumina de deasupra luminii. De ce se vorbeste de “lumina orbitoare”? Aparent e o contradictie, dar în realitate, nu este. Chiar si noi, în planul fizic, nu numim lumina decât ceea ce ochii nostri pot sa vada. Ceea ce ei nu pot sa vada, numim umbra, noapte, si toate acestea sunt relative, în comparatie cu unele animale care vad clar noaptea. Daca nimic nu v-a pregatit sa întelegeti gândirea unui mare filozof, unui mare savant, oricare ar fi lumina pe care el o proiecteaza asupra anumitor probleme, totul ramâne obscur pentru voi, si cu cât gândirea lui e mai luminoasa, cu atât e mai obscura pentru cei ce nu o pot sesiza. Cuvintele “tenebre”, “obscuritate” nu sunt utilizate pentru a defini obiectiv o realitate, ci pentru a exprima incapacitatea noastra de a o percepe. Si ceea ce noi numim lumina corespunde unei realitati care se gaseste la dispozitia noastra. De aceea putem spune ca lumina iese totdeauna din tenebre.

Noi nu vom sti niciodata daca tenebrele sunt adevarate tenebre sau ele ne apar asa din cauza incapacitatii noastre de a le vedea. Cum putem sti daca tenebrele sunt sau nu sunt o realitate? Pentru a facilita întelegerea, Initiatii, care au vrut sa instruiasca oamenii asupra misterelor lui Dumnezeu si ale creatiei, învata ca lumina iese din tenebre. La începutul cartii Genezei, de exemplu, e scris: “Pamântul era inform si gol. Erau tenebre la suprafata abisului si Spiritul lui Dumnezeu se plimba deasupra apelor. Dumnezeu spuse: Sa fie lumina! Si a fost lumina.” Lumea celor zece sefiroturi pe care noi o studiem e cea a manifestarii, din momentul de când Dumnezeu a spus: “Sa fie lumina!” Dar aceasta nu înseamna ca înainte guvernau tenebrele, din contra. De aceea în Arborele sefirotic kabalistii au numit spatiul de deasupra lui Kether: Ain Soph Aur: lumina fara de sfârsit. Acest spatiu e ca un val întins pe care nu îl putem penetra. E Absolutul, Nemanifestatul, despre care nu avem nici o notiune, si de unde Kether, Dumnezeu Tatal, e o emanatie.

Divinitatea pe care o înteleg kabalisti este deasupra luminii si tenebrelor, deasupra lumilor create. Si pentru a exprima mai bine acest mister al Divinitatii, deasupra lui Ain Soph Aur kabalistii conceput o regiune pe care au numit-o Ain Soph: fara sfârsit, si înca deasupra lui Ain Soph, Ain: fara. La originea universului este deci o negatie. Dar “fara”, care semnifica absenta, lipsa, nu semnifica implicit non-existenta. Ain nu e neantul absolut cum îsi imagineaza unii Nirvana hindusilor. De fapt, e exact invers. Ain Soph Aur, ca si Nirvana, nu e o non-existenta, o neantizare, ci e o viata deasupra creatiei, a manifestarii, si numai de aici seamna cu o non-existenta.

Ain, Ain Soph, Ain Soph Aur... Astfel au încercat kabalistii sa exprime realitati care scapa întelegerii noastre. Absolutul, nu putem vorbi de el, dar pastrati notiunea si multumiti lui Dumnezeu, Tatal vostru Ceresc care va iubeste, care va ajuta sa cresteti si care lucreaza în inima voastra, caci cuvintele sunt numai o maniera de a va prezenta aceasta realitate. Cereti Cerului sa va dea lumina pentru a penetra aceste Mistere spre care eu nu pot decât sa va orientez.

Cap VII    Materia universului: Lumina

“Sa fie lumina!” Dupa povestea din Geneza, în momentul în care Dumnezeu a pronuntat aceste cuvinte a început creatia. Aceasta semnifica ca nu a existat lumina înainte? Si cum a putut crea Cuvântul divin? Si aici tabloul Arborelui sefirotic, Arborele Vietii, ne ajuta sa întelegem.

Înainte ca Dumnezeu sa spuna: “Sa fie lumina!” aceasta realitate pe care noi o numim lumina nu exista decât sub o forma pe care nu puteam sa o concepem: Ain Soph Aur. Si “cuvântul” lui Dumnezeu, care nu are evident nici o legatura cu ceea ce putem face noi, noi, numindu-l cuvânt, nu e decât un fel de a exprima ideea ca, pentru a crea, Dumnezeu a proiectat ceva din El Însusi. Aceasta proiectie care era El, dar o noua forma a Lui, noi o numim lumina. A spune ca Dumnezeu a “vorbit” semnifica ca El a avut vointa de a se manifesta. Va gânditi ca e dificil de înteles... Nu, sa luam un exemplu din viata cotidiana. Aveti o idee, dar unde este aceasta idee? Unde o situati? Putem sa o vedem si sa o localizam într-o anumita parte a creierului vostru? Nu. Si suntem obligati sa recunoastem ca nu stim din ce materie este ea facuta. Dar în momentul în care exprimati aceasta idee prin cuvânt, deja începem sa-i percepem existenta. În fine, când actionati conform acestei idei, ea se încarneaza în materie, ea devine vizibila. Cuvântul este un intermediar între planul gândirii pure si cel a realizarii în materie. Aveti aici o imagine a procesului creatiei.

Acum, daca alaturam fraza din Geneza: “Dumnezeu spuse: Sa fie lumina!” si prima fraza din Evanghelia sfântului Ioan: “La început a fost Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu si Cuvântul era Dumnezeu”, vom întelege si mai bine ce raport exista între Cuvânt si lumina. Lumina este substanta pe care Cuvântul divin, primul nascut din Dumnezeu, a facut sa apara pentru a deveni materia creatiei. Veti spune ca atunci când privim pietrele, plantele, animalele si chiar oamenii, nu vedem ca ei sunt facuti din lumina. Da, pentru ca aceasta lumina din ei s-a condensat ajungând pe punctul de a deveni opaca. Si daca opunem în general materia luminii, e pentru ca ignoram ca ceea ce numim materie este în realitate lumina condensata.

Kabbala învata ca Dumnezeu a creat lumea prin condensari succesive. Pentru a iesi din aceasta imensitate, din acest abis insondabil, din acest spatiu fara limite unde El e raspândit, Ain Soph Aur, Absolutul, Necunoscutul si-a impus limite, apoi revarsându-se peste aceste limite El a format un receptacul pe care L-a umplut cu emanatiile sale. Acest receptacol e Kether, prima sefira. Kether e prima manifestare a lui Ain Soph Aur, nemanifestatul. Începând de aici, putem spune ca toata creatia nu e decât o succesiune de tâsniri si revarsari ale luminii originale. Kether revarsându-se a format Hohmah: Hohmah e ca un recipient care s-a umplut de apa lui Kether. Revarsându-se, ea s-a deversat în Binah, Binah în Hessed, Hessed în Gebourah, Gebourah în Tiphereth, Tiphereth în Nestah, Nestah în Hod, Hod în Iesod, si Iesod în Malhouth. Si pe masura ce emanatia divina a coborât pentru a forma noi lumi, ea a devenit din ce în ce mai densa. Dar e aceeasi chintesenta care a creat fara încetare noi forte, noi culori, noi melodii, noi forme... Din emanatie în emanatie Dumnezeu a creat toate sefiroturile si astfel viata continua sa curga din Izvorul infinit.

“La început a fost Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu si Cuvântul era Dumnezeu... În El era viata si viata era în lumina oamenilor.” Pentru ca Kether sa faca sa tâsneasca viata, trebuie sa o primeasca de mai sus. El o primeste din Ain Soph Aur, Ain Soph Aur din Ain Soph, si Ain Soph din Ain, absenta, care asteapta momentul de a deveni prezenta...

Exista deci o relatie neîntrerupta dintre Absolut si Dumnezeu manifestat, si astfel se introduce în univers tot timpul ceva nou. Universul e o creatie continua si materia sa creste si se transforma fara încetare. Cum se stabileste acest contact între Absolut si Dumnezeu manifestat? Nu stim nimic. Da, si sa ma ierte Dumnezeu de a ma afunda în astfel de probleme, pentru ca trebuie sa îndraznim sa marturisim ca nimeni nu stie nimic despre acest subiect.  Atunci, veti zice, de ce vorbim despre acesta? Pentru ca, în masura în care noi suntem creati dupa imaginea lui Dumnezeu, dupa imaginea universului, ceva din noi, care scapa constiintei noastre poate sesiza câteva fragmente ale acestei realitati...

Viata nu este decât o traversare de energii, de aceea gasim de asemenea în traditia kabalistica imaginea unui fluviu al vietii care tâsneste din Izvorul divin si coboara pentru a alimenta toate regiunile universului.

De la Kether la Malhouth, sefiroturile sunt vase sacre care se umplu din sursa inepuizabila a vietii. Arborele si fluviul sunt deci doua imagini complementare care arata curgerea si stralucirea vietii. Veti spune: “Dar arborele prinde radacini în jos, pe când fluviul izvoraste de sus.” Da, în lumea noastra materiala arborii au radacinile lor în pamânt, dar arborele cosmic are radacinile în înalt (a se vedea cap IX: “Împaratia lui Dumnezeu e asemanatoare unei seminte de mustar.”).

Sa luam acum imaginea unui fluviu, pastrând tot timpul în minte ca nu e vorba decât de o imagine destinata sa traduca un aspect al realitatii. Dar realitatea însasi e mult mai complexa si trebuie deci pentru a o întelege sa introducem noi elemente.

Sefiroturile sunt repartizate pe trei coloane, aceasta semnifica deci ca fluviul vietii nu curge în linie dreapta de jos în sus. Am vazut ca de o parte si de alta al Stâlpului central se afla Stâlpul Clementei polarizat pozitiv si cel al Rigorii polarizat negativ. Trecând dintr-o sefira în alta, emanatia divina schimba deci polaritatea. Aceasta explica ca succedându-se unele pe altele, sefiroturile par de o natura opusa. Lui Hohmah, de exemplu, care reprezinta armonia, dragostea universala, îi urmeaza Binah, care reprezinta rigoarea implacabila a decretelor divine. Acestei intransigente a lui Binah îi urmeaza clementa lui Hessed; clementei lui Hessed îi urmeaza îndrazneala combativa a lui Gebourah, etc. Si cum fiecare sefira corespunde unui unui atribut divin, unei virtuti divine, se explica de ce adjectivele atribuite lui Dumnezeu sunt atât de diferite si aparent contradictorii: milostiv, teribil, dulce, gelos, fidel, razbunator... Ele exprima caracterele opuse ale celor doi stâlpi.

Cap VIII   “Atunci Eternul a trasat un cerc la suprafata abisului”

Când Dumnezeu vrea sa coboare în lumea noastra, El trebuie sa se îmbrace, asa ca noi. Si a se îmbraca, semnifica a intra în materie. Dar cum Dumnezeu nu vrea sa coboare si sa se limiteze pâna la nivelul împrumutarii unui corp fizic pentru a ne întâlni, El ne invita la El, în locuinta Sa, care este si a noastra. Da, locuinta noastra e în realitate infinit mai vasta decât ne putem imagina. Locuinta noastra e universul pe care Dumnezeu îl penetreaza, îl impregneaza si sustine prin prezenta sa, si tocmai parcurgând acest univers putem sa-L întâlnim.

A parcurge universul nu înseamna numai sa-l exploram cu rachete si motoare spatiale, ci sa-l studiem prin toate mijloacele pe care Creatorul ni le-a dat, prin organele simturilor noastre fizice, desigur, dar mai ales si prin organele noastre spirituale, prin sufletul si spiritul nostru. Numai asa îl vom întâlni pe Dumnezeu. El nu va coborî pâna la noi; El s-a limitat deja în creatie, El nu se va limita mai mult.

Va gânditi: “Dar Dumnezeu este absolut liber! Cum trebuie sa întelegem aceasta limitare?” Va voi explica.

Sefirele Kether, Hohmah, Binah corespund acelei entitati pe care religia crestina o numeste Dumnezeu (a se vedea cap: “Familia cosmica si misterul Sfintei Treimi”). Kether, Hohmah, Binah reprezinta Sfânta Treime, Dumnezeu în trei persoane. Aceasta trinitate (pe care Kabbala o situeaza în planul emanatiilor, Atsilouth) este cea care a creat lumea si ramâne prezenta în ea.

Prima sefira, Kether, reprezinta începutul tuturor manifestarilor; de aceea e identificata cu Tatal. Si Kether a nascut pe Hohmah. Ce este Hohmah? Este Cuvântul, adica o energie care s-a condensat, ordonat pentru a deveni materia creatiei. De aceea sfântul Ioan a scris: “La început a fost Cuvântul”.

Imaginati-va ca ati vrea sa inventati un nou mijloc de a va exprima: începeti prin a crea echivalentul unui alfabet. Acest alfabet cosmic sa spunem ca e Hohmah. Si acum, aveti literele, puteti sa le aranjati, sa le organizati pentru a forma cuvinte, fraze inteligibile si cu sens. Aceasta e cea de-a treia etapa, sefira Binah, materia primordiala. Prin materia primordiala trebuie sa întelegem esente, nu elementele materiale pe care le cunoastem si pe care le studiaza stiinta. În Binah, substanta data de Hohmah se diferentiaza si numai dupa un lung proces de condensare va aparea în planul fizic sub forma unor corpuri pe care noi le denumim oxigen, hidrogen, fier, zinc, etc... Elementele Cuvântului - litere si numere (literele alfabetului ebraic au o valoare numerica, numerele nu au o grafie distincta: Alef = 1, Beth = 2, Ghimel = 3, etc...) - grupate în fraze, sunt arhetipul corpurilor materiale si au proprietati determinate, de neschimbat. Fiecare element a primit locul sau, compozitia sa, greutatea sa, proprietatile sale, si sefira a treia, Binah, este cea care le-a dat pe acestea.

Sefira Kether este deasupra timpului si spatiului. Spatiul a aparut cu Hohmah, reprezentat material de Mazaloth, zodiacul, iar timpul a aparut cu Binah, reprezentat de Chabtai, Saturn. Când Dumnezeu, adica Trinitatea Kether-Hohmah-Binah, se va retrage, nu v-a mai exista nici timp nici spatiu si universul va disparea. Atunci când va lua sfârsit acest sacrificiu pe care îl implica limitarea lui Dumnezeu, lumea creata se va întoarce în neant, dar din acest neant va aparea o alta creatie despre care nu vom sti nimic.

Nimic nu e etern, cu exceptia lui Dumnezeu Însusi, si într-o zi toata creatia va intra în El. Dar ce întelegem prin acest cuvânt “creatie?” Daca am spune ca e materia primordiala emanata de Dumnezeu, elementele care o constituie, acestea sunt indestructibile, ele vor ramâne în Dumnezeu, si cu ajutorul lor, El va putea face sa apara noi lumi. Dar daca numim “creatie” lumile pe care Dumnezeu le-a format cu aceste elemente, acestea nu sunt eterne. Tot ceea ce se naste trebuie sa moara. Eternitatea nu e o suita de secole; este, daca o putem spune - dar e dificil de a defini o astfel de notiune - o calitate a materiei... Da, eternitatea e o fuziune a materiei si spiritului. Atunci când facem experienta eternitatii, e vorba de o senzatie pe care o simtim: daca se întâmpla sa avem câteva secunde senzatia eternitatii, aceasta e pentru ca am intrat într-un ordin superior al lucrurilor, am fost proiectati într-o lume unde materia e animata de cele mai înalte vibratii ale spiritului.

Materia primordiala e o substanta pe care Dumnezeu a proiectat-o si a condensat-o din El Însusi. Ea e indestructibila, eterna. Cu ajutorul acestei materii a creat Dumnezeu lumile, si aceste lumi se vor dezagrega într-o zi pentru a reaparea sub noi forme. Numai în acest sens putem spune ca creatia va avea un sfârsit.

“Cerul si pamântul vor trece, spunea Iisus, dar cuvintele mele nu vor trece.” Când se exprima asa, Iisus se identifica cu a doua persoana a Trinitatii, Fiul, cea de-a doua sefira, Hohmah, Cuvântul. Cerul si pamântul vor trece, e adevarat, dar germenii care sunt în Hohmah, arhetipurile pentru un nou cer si un nou pamânt, nu vor trece, pentru ca sunt eterne.

“Atunci când Eternul a trasat un cerc la suprafata abisului, eram acolo”, spune Hohmah, întelepciunea, în Cartea Proverbelor. Si ce este acest cerc? Frontierele pe care Dumnezeu Însusi le-a trasat pentru a crea lumea. În acest sens trebuie sa întelegem ca Dumnezeu s-a limitat. A se limita înseamna: a se închide într-un univers care functioneaza si evolueaza dupa legi proprii. În afara, deasupra acestui univers, ignoram ceea ce exista. Legile vietii pe care le studiaza stiinta nu sunt altceva decât limitele pe care Dumnezeu le-a impus în creatia sa. Aceste limite sunt cele care dau structura, forma, contur si coeziune materiei, o lume care nu ar fi circumscrisa în limite ar fi instabila, nu ar putea subzista, pentru ca în interiorul acestor limite toata materia este în miscare si nu ar cere decât sa scape.

Dumnezeu a trasat un cerc pentru a retine propria Sa substanta. Cercul e un traseu magic. În centru Dumnezeu a plasat nucleul creatiei si lucrarea Sa a început. În natura, totul ne releva cum a procedat Dumnezeu pentru a crea lumea. O celula, cu membrana sa, deja ne explica... Si daca nu ar exista cutia craniana, unde ar fi creierul nostru?... E aceeasi functie ca si a pielii: ea serveste ca limita. Observati lucrurile din jurul vostru si peste tot veti gasi o reflectare a acestui cerc pe care Dumnezeu l-a trasat ca limita a creatiei Sale. Daca nu închidem un parfum în flaconul sau, el se evapora. Si chiar pentru a construi o casa trebuie la început sa trasam limitele sale: fara pereti, unde va fi casa? În domeniul spiritual, de asemenea, trebuie sa întelegem ceea ce semnifica limitele: înainte de a convoca spiritele luminoase pentru a le da o sarcina, magul se înconjoara de un cerc; si discipolul trebuie sa stie de asemenea ca cel putin prin gândire trebuie sa traseze în fiecare zi un cerc de lumina în jurul lui, pentru a conserva energiile sale spirituale.

Dumnezeu exista sub toate aspectele, de la piatra, unde El este limitat la extrem si unde putem sa-L atingem, pâna la substanta cea mai imateriala, lumina, si înca mai sus... El e omniprezent în pietre, plante, animale, oameni, îngeri si în toate ierarhiile celeste, si mai departe înca... El are membrele Sale profund afundate în creatie, dar exista regiuni unde El e mai liber. În formele mai dense ale materiei, El nu se mai poate misca, dar în Împaratia Sa El e liber. Daca întelegeti aceasta, ferestrele se vor deschide în fata voastra în fata unor orizonturi minunate...

Dumnezeu este liber, da, dar în afara lumii noastre. Atunci când intra în lumea noastra, El se gaseste limitat. De aceea, când oamenii se indigneaza în fata unor evenimente si se revolta spunând: “Dumnezeu nu ar trebui sa permita astfel de lucruri!” arata ca nu au înteles nimic. Daca ar poseda adevarata cunoastere, ar întelege tocmai ca Dumnezeu nu poate interveni. Pe pamânt, Dumnezeu e limitat, si noi suntem cei care Îl limitam. Dumnezeu este simultan limitat si nelimitat. El e limitat în inimile noastre, dar El e liber în inimile îngerilor.

O sa va dau o imagine. Sa presupunem ca un om a vrut sa se amuze cimentându-si un picior în pamânt: el nu mai poate sa-si extraga piciorul, dar restul corpului îi este liber. La fel, Dumnezeu accepta sa fie limitat, prizonier, dar numai în parte, în cimentul în care suntem! În ziua când Dumnezeu se va elibera retragându-si piciorul din ciment nu va mai exista umanitatea. Este evident numai o imagine, dar ea va va ajuta sa întelegeti mai bine realitatea lucrurilor.

Pentru a se manifesta, Dumnezeu s-a limitat. Sa mergem mai departe: chiar datorita acestei limitari noi existam si putem sa ne gândim si sa vorbim despre acest subiect. Chiar Dumnezeu însusi ne da aceasta posibilitate. Proba ca Dumnezeu exista este tocmai faptul ca sunt aici vorbindu-va de El, si ca voi sunteti aici de asemenea pentru a ma asculta. Daca El nu ar exista, eu nu as fi existat, si voi de asemenea. Tot ceea ce exista este proba existentei lui Dumnezeu. Acum, daca oamenii vor sa-si faca alta idee despre Dumnezeu pentru a spune mai departe ca El nu exista... sau ca El e mort, e treaba lor.

Iisus spunea: “Sunteti templul lui Dumnezeu cel viu.” Acest Dumnezeu al carui templu suntem, este Dumnezeul manifestat, si El e mai mult sau mai putin limitat în noi dupa gradul nostru de evolutie. Pe masura ce noi evoluam si ne purificam, noi Îl eliberam pe Dumnezeu permitându-I sa se manifeste mai liber în templul nostru ca putere, lumina, dragoste, frumusete... Desigur, aceste lucruri sunt dificil de înteles si voi le veti uita, o stiu. Dar ceva va ramâne în subconstientul vostru si într-o zi, când veti fi capabili sa le întelegeti, ele va vor reveni în memorie. Daca vreti sa accelerati aceasta întelegere, trebuie sa va antrenati creierul, care este cel mai bun instrument. El nu slabeste în timp ca si alte organe, pentru ca aici au depus puterile lor ierarhiile divine. Dar trebuie sa-l exersam prin activitatea gândirii. Gândirea este ca o scara pe care am primit-o de la Inteligenta cosmica si e esential sa învatam sa ne servim de ea pentru a ne ridica.

Cap IX   “Împaratia lui Dumnezeu este ca o samânta de mustar”

A spune ca Dumnezeu este absolut incognoscibil este o afirmatie falsa. O Fiinta ale carei lucrari putem sa le contemplam zi si noapte nu e cu adevarat incognoscibila. Daca universul creat de Dumnezeu exista si este accesibil macar partial celor cinci simturi ale noastre precum si gândirii, este de asemenea si cu Dumnezeu. Deasupra lui Kether, Dumnezeu este peste puterea facultatilor noastre, dar plecând de la Kether, abordam notiuni accesibile întelegerii noastre.

Kether, prima sefira, reprezinta începutul întregii manifestari, iar manifestarea subîntelege diviziunea, polarizarea, adica aparitia unui principiu masculin si un principiu feminin, necesare pentru a crea.

Exemplul semintei ne va face sa întelegem mai bine aceasta idee. Cât timp samânta nu se “manifesta”, nu putem sti ceva despre ea. În ea, viata este înghetata. Dar daca o puneti în pamânt, ea se va diviza si un germen va aparea, care va deveni o tija si va începe sa creasca: atunci veti începe sa o cunoasteti. Dumnezeu a lasat peste tot în natura urme care ne pot instrui. Daca Dumnezeu, Absolutul, care contine totul, nu s-ar fi polarizat pentru a se manifesta, noi nu am fi existat si nu am fi putut cunoaste nimic, în acelasi fel cum nu putem sti nimic despre o samânta atâta timp cât ea nu germineaza, cât timp ea nu se polarizeaza.

Tocmai aceasta imagine a semintei a utilizat-o Iisus în Evanghelii: “Împaratia lui Dumnezeu este asemanatoare unei seminte de mustar pe care un om a luat-o si a semanat-o în câmpul sau. E cea mai mica dintre toate semintele; dar când creste, devine un arbore asa de mare încât pasarile cerului vin sa locuiasca în ramurile sale.” Împaratia lui Dumnezeu, e universul, iar Arborele sefirotic sau Arborele Vietii e o reprezentare simbolica dintre cele mai profunde a acesteia.

Priviti: semanatorul a pus samânta în pamânt, e prima sefira Kether. Cât timp samânta nu e plantata procesul vietii nu poate începe.

Fiind în pamânt, samânta se divizeaza, ea se polarizeaza, aceasta e Hohmah, Întelepciunea, binarul, opozitia pozitiv si negativ, opozitia sus si jos. Fortele continute în Coroana încep sa se divizeze, încep sa se opuna unele altora. Iata de ce toti cei care nu înteleg dualitatea, contrariile, binele si raul, nu pot întelege întelepciunea.

Dar în realitate aceste forte nu sunt complet divizate, ele ramân legate prin Coroana care le spune: “Sunteti masculin si feminin, pozitiv si negativ, deci uniti-va si lucrati în lume.” Ele se unesc si aceasta e Binah, Inteligenta, care le armonizeaza. Cum a ordonat Coroana, Binah reconciliaza contrariile si germenele apare.

Kether, Hohmah si Binah sunt radacinile înfipte în solul lumii din înalt. Veti spune: “Dar radacinile unei plante sunt înfipte jos, în sol!” Da, pentru o planta, radacina reprezinta capul. Dar adevaratul cap este în înalt. Omul e de asemenea un arbore ale carui radacini sunt plantate în înalt, în Cer. Ca si cele trei sefire Kether, Hohmah si Binah, adevaratul nostru cap este afundat în solul lumii divine.

Acum, pentru ca planta sa apara deasupra solului, trebuie sa intervina cea de-a patra sefira, Hessed: Mila. Hessed rerezinta trunchiul arborelui, aceasta forta care încearca sa reziste orice s-ar întâmpla.

Cea de-a cincea sefira Gebourah: Forta, corespunde ramurilor care încep sa se se întinda în toate partile. Când un om, o societate, un popor, devin puternici ei reusesc sa se raspândeasca peste tot.

Cea de-a sasea sefira, Tiphereth: Frumusetea, sunt frunzele care nu numai ca dau un aspect arborelui dar îi permit sa respire si sa se hraneasca cu lumina.

Dupa frunze, apar mugurii (bobocii): e cea de-a saptea sefira, Nestah: Victoria. Daca a ajuns pâna la stadiul mugurilor, aceasta înseamna ca arborele a fost capabil sa învinga toate dificultatile, si va da fructe.

Acum se face o mare lucrare în muguri care vor da nastere florilor. E cea de-a opta sefira, Hod: Gloria, preamarirea. Arborele se acopera cu flori, el ofera parfumuri, ca niste esente, pentru a celebra gloria Eternului.

În fine, în floare se formeaza fructul pe care soarele îl coace si îi da culoare. E formarea copilului, cea de-a noua sefira, Iesod: Baza, iar fructul va fi punctul de plecare a unei alte vieti, a unui nou arbore.

Si pentru ca fructul produs de samânta contine el însusi seminte, el este Malhouth, cea de-a zecea sefira. De la 1 cât era, samânta a devenit 10, adica simbolic, multitudinea. Fiecare graunta sau samânta produsa de fruct reprezinta Malhouth, Împaratia lui Dumnezeu. Cum sa recunoastem ca e chiar Împaratia lui Dumnezeu? Plantati graunta si toate celelalte atribute vor aparea. Deci, Malhouth si Kether se reîntâlnesc, începutul si sfârsitul lucrurilor e identic. Iata de ce Iisus spunea ca Împaratia lui Dumnezeu (Malhouth) poate fi comparata cu o samânta de mustar.

Acum, poate va gânditi: “Toate acestea sunt foarte bune, dar cum putem sa le aplicam în  viata noastra interioara?” Puteti face multe lucruri. Samânta de mustar poate fi interpretata ca un gând sau un sentiment. Ce este un gând, un sentiment? Un graunte, în aparenta minuscul. Atunci, plantati-l, si daca  e pur, dezinteresat, intens, si daca îi creati conditii bune, el va fi punctul de plecare pentru edificarea Împaratiei lui Dumnezeu. “Pasarile cerului vor veni sa se adaposteasca în ramurile lui”, spunea Iisus. Pasarile, acestia sunt îngerii: ei vin sa-l viziteze pe omul care a îmbratisat viata spirituala, ei gasesc un adapost în el, ei se instaleaza definitiv si îl umplu de lumina si de gratia lor.

E spus ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa. Ce înseamna aceasta? O veti întelege atunci când veti fi meditat mult timp asupra imaginii semintei si al arborelui. Toata problema asemanarii este continuta în samânta arborelui.

Cap X    Familia cosmica si misterul Sfintei Treimi

Nu exista nimic în lumea vizibila care sa nu fie o reflectare, o reprezentare a lumii invizibile. Sa luam exemplul familiei, schematic: tatal, mama, fiul, fiica: e o realitate pe pamânt. Ei bine, trebuie sa întelegem ca la un nivel mai elevat familia exista de asemenea, sub forma de principii cosmice care lucreaza în univers.

Si aceste principii cosmice sunt reprezentate prin numele sacru al lui Dumnezeu, Iod, He, Vav, He        pe care traditia kabalistica îl numeste de asemenea Tetragrama (de la grecescul “tetra”: patru, si “gramma”: litera). Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu corespund celor patru principii care actioneaza în univers si care actioneaza de asemenea în om, pentru ca omul a fost creat dupa imaginea universului.

Iod   , e principiul masculin creator, forta primordiala, care e la originea tuturor miscarilor: spiritul, Tatal.

He    reprezinta principiul feminin care absoarbe, conserva, protejeaza si permite principiului creator sa lucreze în ea: sufletul, Mama.

Vav    reprezinta Fiul care se naste din unirea Tatalui si a Mamei. El e primul copil a acestei uniri si se manifesta de asemenea ca principiu activ, dar la un alt nivel. Fiul e intelectul, care merge dupa linia lui Iod, si de altfel grafic, Vav este o prelungire a lui Iod.

Al doilea He    reprezinta Fiica. Fiica e repetitia Mamei, e inima.

Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu reprezinta deci Tatal: spiritul, Mama: sufletul, Fiul: intelectul, si Fiica: inima.

În Arborele Vietii, aceste patru principii corespund primelor sefire: Kether este Tatal, Hohmah este Fiul, Binah este Fiica. “Si Mama?” veti întreba voi. Mama corespunde sefirei Daath (a se vedea cap II). Ea este Mama Divina pe care kabalistii au mentionat-o sub numele de Shekinah. Shekinah este sotia lui Dumnezeu... Da, Dumnezeu are o sotie, sa ma ierte crestinii si sa nu fie ofensati! Si eu sunt crestin, dar acesta nu e un motiv pentru a nu reflecta si a nu încerca sa înteleg realitatea lucrurilor.

Intentia mea - si cea a kabalistilor - nu este de a da o sotie lui Dumnezeu în sensul în care pe pamânt un barbat se casatoreste cu o femeie. Dar în masura în care familia este o realitate jos, ea este de asemenea o realitate si sus; numai ca aceasta realitate se manifesta diferit: e vorba de o analogie si nu de o identitate. În Tabla de Smarald, Hermes Trismegistul spune: “Tot ceea ce e jos este “ca si” ceea ce este sus, si tot ceea ce este sus este “ca si” ceea ce este jos.” E vorba de o analogie, de o asemanare.

Crestinii repeta: Tatal, Fiul si Sfântul Duh, fara sa se mire ca, în aceasta Trinitate, nici un principiu feminin nu e mentionat. Totusi, nu putem sa nu ne punem aceasta problema. Când auzim enumerarea: Tata, Fiu... care sunt termeni care evoca familia, cum sa nu fim surprinsi când al treilea membru al acestei familii este Spiritul Sfânt? Si ce e o familie în care lipseste mama? În aceasta familie ea e absenta: a fost ea înlocuita de Sfântul Spirit, si de ce? Ar trebui sa-i întrebam pe Parintii Bisericii de ce au judecat ca e bine sa faca din Dumnezeu un celibatar îndârjit! Cele trei entitati ale acestei Trinitati: Tatal, Fiul si Sfântul Spirit sunt masculine si e anormal sa nu fie nici un loc pentru principiul feminin. Pentru ca, întelegeti-ma bine, e vorba de principii.

Da, din cauza ca au eliminat atât de mult Mama Divina ca principiu cosmic, teologii crestini au dat apoi un astfel de loc Mariei, desi ar trebui poate vazut în Fecioarele negre care se gasesc în anumite biserici, o urma a acestei Mame cosmice.

Ei i-au dat un prea mare loc, atribuindu-i virtuti si puteri pe care o femeie nu le-ar putea avea. A fost declarata “Imaculata Conceptie”, adica “conceputa fara pacat”, deci ferita de pacatul original, si chiar ca l-a “conceput pe Iisus prin intermediul Sfântului Duh”. Eu nu sunt contra; daca acestea fac bine unora, sa aiba o asemenea imagine despre mama lui Iisus, sa continue! Numai ca sunt obligat sa constat ca acestea contrazic toate legile naturii stabilite de Inteligenta cosmica. Oricare ar fi grandoarea, elevarea si caracterul unui om, din punct de vedere fizic, el nu poate fi conceput de Spiritul Sfânt.

Cum se poate confunda Maria cu Mama Divina? O stimez pe Maria, o apreciez, nu vreau sa o micsorez, dar oricât de sfânta ar fi, nu putem face din ea Mama Divina! Crestinii nu au înteles nimic din imensitatea acestui principiu cosmic, care e partea feminina a principiului creator. Fiinta pe care o numim Dumnezeu si pe care crestinismul o prezinta ca o putere masculina este în realitate masculin si feminin. Pentru a putea fi vorba de creatie, manifestare, trebuie sa fi avut loc o polarizare, adica prezenta unui principiu masculin si a unui principiu feminin. Pentru a se manifesta, Dumnezeu trebuie sa fie deodata masculin si feminin. Aceste lucruri se învata de asemenea în Initierile orfice: Dumnezeu este mascul si femela.

De ce Parintii Bisericii au suprimat-o pe Mama Divina? Erau atât de puritani încât ideea unei sotii a lui Dumnezeu îi ofensa? Adevaratul motiv este fara îndoiala faptul ca l-au identificat absolut pe Iisus cu Crist, pe punctul de a pretinde ca El e chiar fiul unic a lui Dumnezeu, coborât pentru a se încarna pe pamânt, si trebuia evident sa i se dea o mama care sa nu aiba aproape nimic omenesc. Ei au identificat Maria cu Mama Divina, cum l-au identificat pe Iisus cu Crist. Dar este acesta adevarul? Maria a fost o femeie, ea nu e Mama Divina care a format toate lumile. Maria nu este Mama lui Dumnezeu, ea a fost mama lui Iisus, si Iisus nu este un principiu cosmic, Iisus a fost un om, unul dintre cei mai mari printre fiii lui Dumnezeu care au coborât pe pamânt, dar era un om, si Crist este principiul cosmic care a venit sa locuiasca în el. De ce sa confundam totul? Si Maria era, bineînteles, o femeie exceptionala, pentru ca Cerul a ales-o pentru a fi mama unei anumite fiinte, dar nu putem sa-i dam locul Mamei Divine.

Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu Iod He Vav He        reprezinta deci cele patru principii care sunt la baza creatiei: Tatal Ceresc si Mama Divina care se prelungesc în Fiu si Fiica. În Arborele sefirotic acestia sunt: Kether: Tatal, Daath: Mama, Hohmah: Fiul, Cuvântul, si Binah: Fiica, Natura.

Veti spune: “Dar atunci, trebuie sa respingem Trinitatea Tata - Fiu - Sfântul Duh?” Nu, dar trebuie sa întelegeti cui corespund aceste trei principii. Crestinismul defineste Sfânta Treime ca misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane. Nu, Sfânta Treime nu e un mister, sau mai degraba nu e un mister decât în masura în care oamenii nu au stiut sa se serveasca de legea analogiei. Pentru a întelege, trebuie sa facem apel la soare.

Soarele este aceasta formidabila putere creatoare de viata care se manifesta prin lumina si prin caldura. Cel care este capabil sa aprofundeze aceste manifestari va descoperi relatiile care exista între viata, lumina si caldura soarelui si Sfânta Treime: Tata - Fiu - Sfânt Duh. La toate nivelele creatiei, de la planul fizic la planul divin, regasim aceste trei principii: viata, lumina, caldura. În planul spiritual, viata se manifesta ca întelepciune (lumina) si ca dragoste (caldura), si acestea sunt cele trei principii: viata, întelepciune si dragoste pe care le regasim în Sfânta Treime: Tatal, Fiul si Sfântul Duh, care sunt nedespartite unele de altele cum sunt nedespartite viata, lumina si caldura soarelui. Vedeti, misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane nu e atât de dificil de elucidat. Ceea ce ramâne misterios e numai imensitatea, splendoarea acestei esente primordiale de unde au izvorât toate existentele, asupra ei nu vom reusi niciodata sa meditam suficient.

În Arborele sefirotic, Sfânta Treime este deci reprezentata de cele trei sefire Kether, Hohmah si Binah. Când pronuntam cuvântul “Dumnezeu”, trebuie sa stim ca în realitate atingem primele trei sefire. “Dar atunci, veti spune, care sunt legaturile lor cu Tatal, Fiul si Sfântul Duh? Le putem pune în corespondenta?” Da, dar cu conditia de a sti sa mânuim corespondentele inteligent, cu delicatete.

Kether, coroana, reprezinta Tatal, Izvorul vietii; aceasta e clar, aceasta corespondenta nu reprezinta nici o dificultate.

Hohmah, Întelepciunea, cea de-a doua sefira, nascuta din Tatal, poate fi considerata ca Fiul, Cuvântul rostit de Tata, lumina pe care El a proiectat-o din Sine Însusi pentru a crea.

Binah, cea de-a treia sefira, corespunde Sfântului Duh care e deci considerat ca o putere feminina. Multi se vor indigna: “Cum? Sfântul Duh e o femeie?” Eu n-am vorbit de o femeie ci de o putere feminina, de un principiu feminin. Si apoi, de ce sa fiti socati? Ati fost socati când ati vazut reprezentat Sfântul Duh sub forma unei porumbite? Ori, ce este o porumbita altceva decât o pasare de genul feminin. Si Sfântul Duh, pe care Noul Testament îl numeste Paraclet, adica în greaca, cel ce ajuta, protejeaza, care consoleaza, e o expresie a dragostei, a caldurii. Deci, trebuie sa mergem mai departe în întelegerea sa!

Acum, cum v-am mai explicat (a se vedea tomul 10 din Opere Complete, cap IV: “Cum sa regasim Sfânta Treime în soare” si cap XV: “Soarele este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”) aceste corespondente nu au nimic absolut si putem de asemenea considera ca Fiul reprezinta dragostea, pentru ca El e cel ce se ofera etern sa se sacrifice pentru salvarea lumii; si ca Sfântul Duh poate reprezenta întelepciunea, pentru ca el a coborât peste apostoli sub forma limbilor de foc si le-a dat facultatea de a profeti si de a vorbi în limbi. Si tot de acest Sfânt Duh vorbea Iisus când spunea discipolilor sai, în momentul despartirii: “Am multe sa va mai spun, dar nu puteti sa le duceti acum. Când Mângâietorul va fi venit, Spiritul adevarului, va va conduce în adevar.” Singurul punct sigur este ca Kether reprezinta Tatal, viata, cu cele doua manifestari: caldura si lumina, care se pot transforma una în alta, cum este de asemenea si în planul fizic.

Daca veti accepta sa duceti mai departe efortul vostru si sa veniti cu mine înca mai departe în întelegerea acestor lucruri, voi adauga: dupa traditia kabbalei, Hohmah, Întelepciunea, este un principiu feminin, interpretat ca sotia lui Dumnezeu, Shekinah, si ea reprezinta deci Mama. “Atunci, veti spune, unde e Fiul acum?” Fiul e unit cu Mama, ei sunt inseparabili unul de altul. Cum sa vorbim de o mama fara sa ne gândim la fiul sau, si cum sa vorbim de un fiu fara sa ne gândim la mama sa? Gasim o reprezentare a acestei idei în tablourile Fecioarei cu Pruncul. Câti pictori au reprezentat-o pe Maria tinându-l pe Iisus în bratele sale sau pe genunchi! Copilul este în centru, si dupa maniera în care priviti tabloul, puteti sa nu-l vedeti decât pe el sau sa sesizati ansamblul: copilul si mama. Dar chiar daca nu priviti decât copilul, mama sa e acolo.

Când adoptam aceste corespondente: Kether Tatal, Hohmah Mama si Fiul, o gasim pe Fiica în Binah, si toata familia e reconstituita. Veti spune ca nu mai întelegeti nimic... Din contra, nimic nu e mai clar nici mai precis, si aceasta e Kabbala vie. Numai ca, nu putem patrunde în acest domeniu decât cu o gândire libera, degajata. Numai cu aceasta conditie vom gasi tot timpul noi bogatii de descoperit sau de aprofundat.

Este foarte important sa întelegem sensul Trinitatii, acel pe care Kabbala îl explica în fata ochilor nostri. Dar si mai important este de a învata sa comunicam zilnic cu aceasta Trinitate prin intermediul luminii si caldurii soarelui. E o lege care nu voi înceta niciodata sa o repet, pentru ca ea este o lege de baza a vietii spirituale: tot ceea ce exista jos în lumea noastra fizica este imaginea a ce exista sus în lumea divina. Sfânta Treime nu este nici în lumina, nici în caldura, nici în viata soarelui, ea este deasupra acestora; dar prin intermediul acestei lumini, acestei calduri, si acestei vieti, noi vom putea sa ne apropiem de Ea, sa intram în comuniune cu Ea si sa o facem sa ne penetreze pentru a putea primi toate binecuvântarile Ei.

Cap XI   Corpul lui Adam Kadmon

Arborele Vietii este universul pe care Dumnezeu îl locuieste si îl impregneaza cu existenta sa; el reprezinta viata divina care circula prin toata creatia. Si fiinta umana, care a fost creata dupa chipul lui Dumnezeu, este deci de asemenea o imagine a universului. Desigur, când observam manifestarile majoritatii oamenilor, putem spune ca omul nu e mare lucru. Da, omul nu e aproape nimic, dar el e de asemenea universul întreg, el e Dumnezeu.

Inteligenta noastra, care nu poate concepe decât lumea în trei dimensiuni, este incapabila sa observe omul sub toate aspectele. Ceea ce vedem, atingem si auzim despre el nu reprezinta decât un aspect foarte limitat. Omul veritabil, nu îl cunoastem, nu cunoastem despre el decât învelisurile. Ca si scafandrul îmbracat în costum sau eschimosul învelit în multe piei, omul e acoperit de multe piei, si numai pe ele le cunoastem, mai mult sau mai putin. Daca am putea, pentru a spune asa, sa retragem aceste piei unele dupa altele, am descoperi un punct minuscul, un atom de lumina. Dar în acelasi timp întelegem ca omul e imens de mare si ca îmbratiseaza universul întreg. Aceste doua afirmatii sunt adevarate în acelasi timp, si acest adevar e simbolizat prin cercul cu un punct în centru, semnul soarelui: punctul infinit de mic, fara dimensiune, si cercul infinit de mare, care strânge si unifica totul. De noi depinde acum sa cautam acest om, cel adevarat, cel care e în noi, cel care e dupa chipul lui Dumnezeu.

Când Kabbala vorbeste de creatia omului, nu e vorba de fiintele umane care suntem, ci de Adam Kadmon, nume care semnifica omul (Adam) primordial (Kadmon). Adam Kadmon este omul cosmic al carui corp e format din constelatii si din lumi. Acesta e corpul lui Adam Kadmon, prima fiinta creata de Dumnezeu. Si Dumnezeu este deasupra întregului univers creat, El este deasupra sefiei Kether. Acest Adam începe în Kether. Kether e capul lui Adam Kadmon. Hohmah este ochiul lui drept si partea dreapta a fetei sale. Binah este ochiul stâng si partea stânga a fetei sale. Hessed este bratul drept, Gebourah bratul stâng, Tiphereth inima si plexul solar, Netsah coapsa dreapta, Hod coapsa stânga, Iesod sexul si Malhouth picioarele.

Adam Kadmon este arhetipul, iar noi suntem o celula, o reflexie a lui. Putem stabili asemanari între Adam Kadmon si entitatea pe care crestinii o numesc Crist, pentru a va arata relatiile care exista între ei, dar ma tem ca o sa va tulbur.

Tot ceea ce putem spune despre subiectul om este aproximativ ca ceea ce putem spune despre subiectul Dumnezeu. De aceea suntem obligati sa ne servim de imagini, de simboluri, de analogii. Studiind Arborele sefirotic, care e o relexie a universului, vom cunoaste adevaratele dimensiuni ale omului. Si invers, putem avea o idee despre univers stiind ca omul a fost creat dupa imaginea sa. Aceasta înseamna ca studiind omul, natura sa, functiile sale, ajungem sa cunoastem universul. Pentru ca totul se reflecta în om. Pentru a gasi solutia problemelor filozofice cele mai abstracte, e suficient sa observam omul.

Omul e o cheie si este construit dupa forma unei chei   . De ce vechii egipteni reprezentau pe hierofantii lor cu acest simbol în mâna? Cheia e un rezumat al omului, si cu aceasta cheie Initiatul poate deschide cele 50 de porti ale lui Binah, Mama cosmica, materia primordiala. Cel ce poseda cheia reuseste sa deschida cele 50 de porti, adica sa cunoasca toate proprietatile numerelor si entitatilor, ca si toate relatiile care se pot stabili între ele. El urca si coboara pe scara cosmica si toata bogatia universului creat de Dumnezeu este la dispozitia sa, din moment ce a descoperit în el cheia pentru a descoperi toate portile.

Oricare ar fi gradul sau de evolutie, fiinta umana, creata dupa chipul lui Dumnezeu, e locuita de un suflet superior care atinge Cerul si care e o emanatie a lui Dumnezeu Însusi. De aceea existenta voastra nu va avea sens decât atunci când veti intra în contact cu acest suflet nemuritor care e lumina, armonie si putere. Prin intermediul acestui suflet puteti comunica cu Creatorul si în acelasi timp cu universul pe care El l-a creat, pentru ca sufletul este el însusi o chintesenta a acestui univers. Si daca va gânditi la el, daca veti recurge mai des la el, veti începe sa întelegeti cine este Eu-l vostru veritabil. Atunci, constiinta voastra se va trezi, vibratiile sale vor deveni mai intense, pâna în ziua în care se va contopi în constiinta acestui Suflet sublim, si veti una cu Dumnezeu.

Omul îsi are originea în Dumnezeu, si Dumnezeu este Cel care lucra prin intermediul lui. Într-o zi omul se va întoarce la Dumnezeu, el va disparea topindu-si entitatea individuala în Dumnezeu. Desigur, aceasta idee nu va place unora, care vad în aceasta un atentat al libertatii lor individuale. Dar fie ca o vor sau nu, este aceasta realitatea. Deci, cât de des puteti, în loc sa pierdeti timpul cu inutilitati, cu repetarea necazurilor, pasurilor voastre si asa mai departe, gânditi-va la acest suflet care sunteti, dar care nu se suprapune exact cu voi însiva pentru ca nu stiti cum sa va uniti cu el. Repetând des acest exercitiu, veti simti încet încet pacea si bucuria - mai ales bucuria - învaluindu-va.

De la pietre si plante pâna la Arhangheli si pâna Dumnezeu, tot ceea ce exista în univers exista de asemenea si în om. În corpul nostru fizic chiar, toate elementele creatiei sunt prezente. Nimic nu lipseste, de aceea putem progresa pâna la infinit fara sa ne oprim niciodata. Dar pentru aceasta trebuie sa lucram asupra materiei noastre, facând-o mai supla, transparenta si sa o facem sa vibreze pâna ea va putea exprima lumea divina. Astfel ne vom putea manifesta într-o zi în plenitudine, asa cum suntem în înalt.

Dar pentru a ne ghida în viata noastra spirituala si pentru a ne orienta pe ce drum sa mergem, avem nevoie de o metoda. Pentru mine, v-am spus, aceasta metoda este lucrul cu Arborele sefirotic. De aceea insist în fiecare zi sa învatati sa aprofundati toate aspectele lui. Cu Malhouth, concretizati lucrurile. Cu Iesod, va putificati. Cu Hod, le întelegeti si le explicati. Cu Nestah, le dati gratia. Cu Tiphereth, le iluminati. Cu Gebourah, luptati pentru a le apara. Cu Hessed, le subordonati ordinului divin. Cu Binah, le dati stabilitate. Cu Hohmah, le faceti sa intre în armonia universala. În fine, cu Kether, puneti pe ele sigiliul eternitatii.

Învatati sa meditati asupra celor zece sefiroturi având în constiinta ca Arborele Vietii e în voi, si ca singura activitate care merita facuta este de a-l face sa creasca, sa înfloreasca si sa dea fructe. Câti ani, câte reîncarnari trebuie sa aiba fiecare dintre voi, pentru a deveni fiecare dintre voi cu adevarat Arborele Vietii... aceasta nu trebuie sa va preocupe. De mii de ori va trebui sa veniti, poate, pâna când aceste zece sefire care sunt înscrise în voi vor începe sa vibreze si pâna când fiinta voastra interioara va fi luminata de toate luminile Arborelui Vietii.

Cap XII   Malhouth, Iesod, Hod, Tiphereth: Arhanghelii si Anotimpurile

Trecerea de la un anotimp la altul în cursul anului se produce, o stiti, atunci când soarele trece prin cele patru puncte cardinale numite solstitii si echinoctii. Acestea sunt ca niste noduri de forte cosmice, si în acele perioade, noi energii se revarsa pe pamânt. Dar, reînnoirea acestor forte nu se face automat, din cauza ca se repeta regulat în fiecare an. Nu, toate aceste schimbari se produc prin munca entitatilor care au sarcina de a se ocupa de pietre, plante, animale si oameni. Cele patru anotimpuri sunt plasate sub influenta a patru arhangheli: Raphael prezideaza primavara, Ouriel vara, Mikhael toamna, Gabriel iarna. Dupa traditie, Raphael, Ouriel, Mikhael si Gabriel sunt printre cei “Sapte îngeri care se tin în fata gloriei lui Dumnezeu.”

Când se apropie echinoctiul de primavara, toate spiritele si fortele naturii lucreaza sub conducerea lui Raphael pentru a reanima viata peste tot în univers. În regnul vegetal actiunea lor e mai spectaculoasa, dar ea atinge de asemenea si mineralele, animalele si oamenii. Aceasta reînnoire a vietii în natura e sinonima cu regenerarea omului, adica cu vindecarea.

Singura mentiune care e facuta despre Raphael în Scripturi se gaseste în Cartea lui Tobie. E o aventura extraordinara! Într-o zi, batrânul Tobit, care a orbit, primeste vizita unui tânar care se prezinta sub numele de Azaris, fiul unuia din parintii sai, si îi propune sa îl însoteasca pe fiul sau Tobie pâna în Medie pentru a cauta o suma de bani pe care Tobit a lasat-o depusa de mai mult de douazeci de ani. Tobit a acceptat. În drum, Azaris l-a instruit pe Tobie dându-i sfaturi; i-a sugerat chiar sa ceara mâna lui Sara, fiica unui om care le-a oferit ospitalitate. Asupra lui Sara era un blestem: ea s-a casatorit de sapte ori si de fiecare data, imediat dupa ceremonia casatoriei, demonul Asmodee a facut sa moara sotul sau. Pentru a anula blestemul, Azaris l-a sfatuit pe Tobie sa pescuiasca un anumit peste, sa-i scoata ficatul si inima si sa le arda: fumul a pus pe fuga demonul. Tobie s-a casatorit apoi cu Sara. Calatoria a continuat... Banii depusi au fost recuperati si în drumul de întoarcere spre casa Azaris i-a spus lui Tobie: “Îti garantez ca ochii tatalui tau se vor deschide, daca vei pune pe ei fiere de peste: medicamentul v-a actiona si îi va trage de pe ochi pielita alba...” Tobie s-a conformat indicatiilor primite si a redat astfel vederea tatalui sau. În final, când Tobie si tatal sau a vrut sa ofere cadouri acestui extraordinar tânar care le-a adus atâta bine, Raphael s-a facut cunoscut: “Va voi spune tot adevarul. Eu sunt Raphael, unul dintre cei sapte îngeri care se tin tot timpul gata sa apara în fata gloriei lui Dumnezeu...” si a disparut. E o poveste foarte frumoasa - v-am rezumat-o rapid, dar merita sa o cititi în întregime (“Cartea lui Tobie” nu figureaza în Biblia catolica).

În sfera lui Hod, kabalistii au plasat planeta Mercur. Ori, zeul Mercur (Hermes în mitologia greaca), este zeul calatorilor si al sanatatii. Este exact rolul pe care l-a jucat Raphael fata de Tobie pe care l-a însotit pe întreaga durata a calatoriei sale si l-a instruit în arta vindecarii relelor corpului (orbirea tatalui sau) si relelor sufletului (agresiunea demonului). Si nu din întâmplare, în zilele noastre, caduceul lui Hermes este simbolul medicilor.

Marea sarbatoare a primaverii este Pastele, care celebreaza reînvierea lui Crist în toata natura si trebuie sa fie de asemenea reînvierea noastra. În aceasta perioada nu e suficient sa remarcam ca pasarile cânta, ca arborii se acopera de frunze; e o întreaga munca de facut, o munca de reînnoire. În fiecare dimineata, când veniti la rasaritul soarelui, nu trebuie sa aveti în cap altceva decât aceasta reînnoire. Deci, lasati toate celelalte subiecte deoparte, tot ce este deja vechi si perimat, pentru a putea primi în fine noua viata si pentru a putea intra în comunicare cu acest mare curent care vine din inima universului.

Vara e plasata sub influenta lui Ouriel si acest nume are o semnificatie magnifica: “Dumnezeu este lumina mea”. Cu toate acestea, nu gasim nici o mentiune a acestui arhanghel în Scripturi. Pe durata verii, toata natura este în foc, aerul însusi e înfierbântat, si în ziua de 24 iunie, ziua sarbatorii lui Ioan Botezatorul, în momentul solstitiului de vara, se aprind traditional focuri pentru a celebra prin cântece si dansuri victoria caldurii si a luminii. Dar Biserica nu a încurajat aceasta maniera de a-l sarbatori pe Sfântul Ioan care aduce aminte de vechile ritualuri pagâne, pentru ca aceste reuniuni de barbati si femei care cânta, danseaza si beau în jurul unui foc o noapte întreaga, sfârsesc inevitabil în senzualitate si orgii.

Sarbatoarea Sfântului Ioan, e adevarat, se situeaza în momentul când soarele întra în Cancer - semn dominat de Venus - nu e sarbatoarea focului spiritual, ci a focului fizic, terestru. Ouriel este arhanghelul lui Malhouth, sfera pamântului, si focul peste care domneste nu e numai cel care face sa se coaca grânele si fructele arborilor, ci e si focul interior al planetei care întretine o întreaga materie în fuziune, unde se elaboreaza metale, minerale si care se asimileaza cu infernul.

În unele traditii, vara e simbolizata de un dragon care scuipa foc. Dragonul este acel animal mitic care traieste sub pamânt si nu iese la suprafata decât pentru a arde, a devora si a distruge. Dar el e de asemenea paznicul tuturor comorilor ascunse, pietrelor si metalelor pretioase, fructele pamântului, si, pentru a pune mâna pe aceste comori, trebuie sa fim capabili sa-l înfruntam si sa îl învingem. Aici, de asemenea, numeroase traditii, mai ales în povesti, celebreaza eroi îndrazneti si puri care au fost capabili sa-l învinga pe dragon pentru a pune mâna pe bogatiile sale. Iata povestiri asupra carora discipolul trebuie sa mediteze: nu trebuie sa ne lasam mâncati de dragon din cauza ca vara elibereaza fortele subterane.

Din pacate, din ce în ce mai mult, din cauza ca vara majoritatea oamenilor iau vacanta, se vede ca acest anotimp a devenit cel al eliberarii instinctelor si mai ales al lenii interioare si senzualitatii. Veti spune: "Dar e normal, pentru ca natura însasi ne invita." Natura inferioara, da. A venit momentul pentru voi de sa întelegeti importanta celor cinci planuri din care este constituita fiecare sefira. Daca ramâneti la nivelul inferior al lui Malhouth, Pamântul, evident, veti fi înghititi de instincte. Dar daca faceti o munca interioara pentru a va eleva în aceasta sefira si veti intra în relatie cu Sufletele glorioase, Ischim-ii, cu arhanghelul Ouriel si cu  domnul Adonai Meleh, nu numai ca veti învinge dragonul, dar veti putea pune mâna pe bogatiile lui, adica vor aparea noi posibilitati spirituale în urma acestei munci de stapânire a fortelor obscure care sunt în voi.

Toamna este plasata sub influenta lui Mikhael, arhanghelul Soarelui în sefira Tiphereth. Mikhael este cel mai celebru înger; numele sau înseamna: "Cine este ca si Dumnezeu?" Traditia initiatica povesteste ca Lucifer era cel mai mare dintre Arhangheli. În puterea sa, el a început sa se creada egalul lui Dumnezeu si a vrut chiar sa-L detroneze. Atunci, vazând aceasta un alt Arhanghel s-a ridicat si a spus: "Cine e ca si Dumnezeu?" În ebraica: "Mi (cine) - ka (ca si) - El (Dumnezeu). Atunci Dumnezeu, care a vazut scena, i-a spus: "De acum înainte te vei numi Mikhael si vei fi seful militiei celeste."

În Vechiul Testament, Mikhael este arhanghelul tuturor victorilor asupra raului. În Noul Testament, mai ales în Apocalipsa, e spus ca el va fi cel care, la sfârsitul timpurilor, va doborî dragonul. În traditie se povesteste ca atunci când Moise a murit, diavolul a vrut sa puna mâna pe corpul sau, si tocmai arhanghelul Mikhael s-a opus si i l-a smuls din mâna. Numeroase tablouri si icoane îl reprezinta cu o balanta în mâna, cântarind, dupa moartea lor, faptele oamenilor: pe un platan se îngramadesc faptele rele, iar pe celalalt cele bune. În timpul acesta, diavolul este acolo, gata sa atraga omul în regatul sau infernal, si e furios, scrânsneste din dinti vazând ca Mikhael adauga pe platan o ultima fapta buna care face balanta sa se plece spre partea binelui!

Începutul toamnei coincide cu intrarea soarelui în Balanta. Toamna este anotimpul recoltelor. Se strâng fructele, se arunca cele rele si se pastreaza cele bune. "Recunoasteti un om dupa fructele sale", spunea Iisus. Si, într-un anume fel, putem spune ca fiecare recolta e o judecata. În natura, ca si în viata, toamna este cel mai bun anotimp, anotimpul fructelor care s-au copt sub razele soarelui a carui arhanghel este Mikhael.

Iarna, în fine, este sub influenta lui Gabriel, arhanghelul lui Iesod care este sefira Lunii. La intrarea în iarna celebram Craciunul, nasterea lui Crist. Exista legaturi strânse între arhanghelul Gabriel, nasterea copiilor, luna si iarna.

Gabriel a fost cel care l-a anuntat pe Zaharia despre nasterea unui fiu care va fi Ioan Botezatorul. Apoi, a anuntat Mariei nasterea lui Iisus: "Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-un oras al Galileiei numit Nazareth la o fecioara logodita cu un om al casei lui David numit Iosif. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea si i-a spus: Te salut, tu careia i s-a facut o favoare, Domnul este cu tine. Tulburata de aceste cuvinte, Maria se întreba ce poate sa însemne un asa salut. Îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria, pentru ca ai gasit gratie în fata lui Dumnezeu. Si iata, vei fi însarcinata si vei naste un fiu si îi vei da numele de Iisus."

Ce este o nastere? O trecere din invizibil în vizibil, din imaterial în material, de la abstract la concret. Iar Luna, principiul feminin prin excelenta, prezideaza toate formele de încarnare, de la cele ale planului fizic pâna la cele planului spiritual. Pe timpul iernii noptiile sunt cele mai lungi, ritmul vietii încetineste, conditiile sunt cel mai putin propice manifestarilor exterioare si mai mult favorabile vietii interioare: omul este împins sa intre în el însusi pentru a pregati nasterea acelui copil de lumina pe care unele traditii l-au simbolizat printr-o perla. Perla, care vine din mare, are ca si ea relatii cu Luna. Pe Arborele Sefirotic, scoica perliera, este Iesod care, în corpul cosmic, reprezinta organele genitale. Acolo trebuie sa se formeze perla. Aceasta perla reprezinta chintesenta cea mai pura a dragostei. Scoica perliera, este principiul feminin care aduce pe lume o perla, un copil.

Cele patru anotimpuri sunt deci prezidate de patru arhangheli. Primavara este sub influenta lui Raphael, arhaghelul lui Hod; vara, sub influenta lui Ouriel, arhanghelul lui Malhouth; toamna sub influenta lui Mikhael, arhanghelul lui Tiphereth, si iarna sub influenta lui Gabriel, arhanghelul lui Iesod. Sa-i plasam acum pe Arborele sefirotic. Vedem, de jos în sus, Malhouth: Pamântul; Iesod: Luna; Hod: Mercur, si Tiphereth: Soarele, adica cele patru elemente: pamântul, apa (Luna), aerul (Mercur) si focul (Soarele). Cunoscând aceste corespondente, veti putea acum sa învatati sa lucrati cu cele patru anotimpuri, si astfel viata voastra va deveni mai plina de sens (A se vedea în tomul 32 Opere Complete cap XVII: "Sarbatorile cardinale").

Cap XIII  Arborele sefirotic, simbolul Synarhiei

În cursul istoriei, oamenii nu au încetat sa faca experiente mai mult sau mai putin reusite pentru a încerca sa gaseasca cea mai buna forma de guvernare: monarhie, republica, oligarhie, etc. V-am mai vorbit de aceasta forma de guvernamânt numita synarhie a carui idee a fost popularizata în Occident prin lucrarile lui Saint-Yves d'Alveydre. Trei persoane, spune el, se gasesc în vârf: ele reprezinta Autoritatea si dau directive la sapte persoane care reprezinta Puterea, si acestia sapte au sub ordinele lor doisprezece alte persoane care se ocupa de Economie, adica de productia si distributia bogatiilor.

În realitate, cum v-am aratat (a se vedea tomul 31 din Opere Complete, cap IX "Ierarhie si libertate", partea 3-a), atât timp cât ne vom limita la a vrea sa stabilim synarhia în exterior, nu vom putea rezolva cu adevarat problemele. Nu pentru ca exista trei persoane, apoi sapte, apoi doisprezece în fruntea unei tari sau a unei colectivitati afacerile vor merge mai bine, pentru ca cei trei, sapte sau doisprezece pot fi ambitiosi, necinstiti sau nesimtiti si pot duce la fel de bine tarile la catastrofe. Nu numarul conteaza pentru a aranja afacerile, ci oamenii, ce sunt ei, calitatile pe care le au. De aceea, insist, înainte de a instala synarhia în planul fizic, fiecare trebuie sa lucreze sa o instaleze la început în el însusi.

Veti spune: "Dar ce semnifica instalarea synarhiei în fiecare om? Cum e posibil?" Fiecare dintre voi poseda un intelect, o inima si o vointa. Prin intelectul vostru gânditi; prin inima voastra traiti sentimente; prin vointa voastra actionati. Prin intermediul acestor trei factori va manifestati în lume. Atunci, daca reusiti sa instalati întelepciunea în intelectul vostru, dragostea în inima voastra si forta în vointa voastra, veti realiza în voi aceasta trinitate care va face sa semanati cu Trinitatea divina a luminii, a caldurii si a vietii, si va veti lega astfel de sefirele Kether, Hohmah si Binah. Astfel veti deveni Autoritatea, veti guverna asupra propriei voastre existente. Si va veti guverna manifestând virtutile celor sapte planete, adica a celor sapte sefiroturi: Hessed (Jupiter), Gebourah (Marte), Tiphereth (Soare), Netsah (Venus), Hod (Mercur), Iesod (Luna) si Malhouth (Pamântul). Acestea sunt cele sapte calitati care reprezinta Puterea. Sunteti Autoritatea, si prin calitatile si virtutile voastre va exercitati puterea. Da, pentru ca calitatile si virtutile noastre sunt cei mai buni servitori. Adevaratii nostri servitori nu sunt oamenii pe care-i luam în serviciul nostru pentru satisfacerea dorintelor, nevoilor noastre sau pentru a ne usura viata, ci virtutile din noi care se supun adevaratei autoritati a lui Kether, Hohmah si Binah. Si aceste virtuti sunt capacitatea de a realiza a lui Malhouth, puritatea lui Iesod, inteligenta lui Hod, blândetea lui Nestah, frumuseta lui Tiphereth, îndrazneala lui Gebourah, generozitatea lui Hessed. Acesti sapte servitori transmit ordinele Autoritatii spre cei doisprezece care se ocupa de Economie.

Si ce reprezinta Economia în noi? Ea e reprezentata prin cele doisprezece parti ale corpului fizic carora le corespund cele doisprezece semne ale zodiacului: capul (Berbecul), gâtul (Taurul), bratele si plamânii (Gemenii), stomacul (Cancer), inima (Leul), plexul solar (Fecioara), rinichii (Balanta), organele sexuale (Scorpionul), coapsele (Sagetatorul), genunchii (Capricornul), pulpele (Varsatorul) si picioarele (Pestii). Cele sapte virtuti actioneaza în asa fel asupra diferitelor parti ale corpului pentru a le trezi, a le da viata si fac în asa fel încât activitatea miliardelor de celule care le constituie sa contribuie la armonia ansamblului. Iata adevarata synarhie de care trebuie sa ne ocupam: synarhia interioara. Cât despre synarhie ca mod de guvernamânt a oamenilor, vom gasi în fiecare tara acele trei persoane atât de evoluate pentru a le pune în vârf? Si de asemenea cei pe sapte care vor fi cu adevarat capabili nu numai sa înteleaga directivele date de cele primii trei dar si sa le execute corect? Si chiar daca am gasi aceste persoane, vor fi ele acceptate?

Pentru a instala pacea si armonia în lume, trebuie început cu începutul, si acesta este omul însusi. Adevarata synarhie se va instala în ziua când vom deveni, fiecare, capul, regele regatului noastru, poporului nostru, si asupra gândurilor, sentimentelor, actelor noastre. Daca nu, vom fi sclavii slabiciunilor noastre.

Vedeti, si aici, Arborele sefirotic ne da o metoda de lucru, el ne indica drumul de urmat, ne ajuta sa întelegem care e adevarata synarhie si cum sa o realizam.

Cap XIV   Iesod: fundamentul vietii spirituale

Câti oameni m-au urmat sperând ca le voi da mijloace de a-si dezvolta usor facultatile psihice, de a obtine puteri magice, etc. Si când le spuneam ca metoda cea mai eficace pentru a-si dezvolta aceste facultati si a obtine aceste puteri este de a se purifica, de a face o curatenie în interior, ei ma paraseau, si înca cu ce dispret! Ceea ce le spuneam le parea prea pueril. Ei mergeau atunci în alta parte, crezând ca vor gasi în final ceea ce cautau. Evident, gaseau ei ceva, dar ce? Ar fi mai bine sa nu vorbim. Deci voi, cel putin, încercati sa întelegeti ca puritatea este mijlocul cel mai eficace pentru a obtine veritabile realizari spirituale. Pentru ca odata ce terenul e curatat, calea e libera pentru curentii ceresti: ei nu mai întâlnesc obstacole pentru a ajunge la voi si pentru a va da ceea ce cereti.

Din pacate, majoritatea celor ce se întorc spre spiritualitate îsi imagineaza ca satisfactiile, succesul pe care n-au reusit sa-l obtina prin alte mijloace îl vor obtine printr-un învatamânt initiatic. Nu, nu îl vor obtine, si daca vor încerca sa-si atinga scopurile cu ajutorul stiintelor oculte o vor plati scump. Daca voi reusi macar sa va fac sa întelegeti aceasta, voi considera ca am îndeplinit o mare parte din sarcina mea.

Am tinut, un an întreg, un ciclu de conferinte despre puritate luând ca punct de plecare sefira Iesod, pentru a va arata cât este de vast acest subiect; el atinge domenii la care nu ne gândim în mod obisnuit (a se vedea "Misterele lui Iesod" Opere Complete, tomul 7). Toata lumea cunoaste inconvenientele pe care le prezinta canalizarile înfundate, geamurile murdare, lentilele ochelarilor rau sterse. Dar foarte putini se gândesc ca ei întretin aceleasi inconveniente în ei însisi: gânduri, sentimente, dorinte care sunt ca niste pete, ca si praful, deseuri care obstructioneaza canalele spirituale, care împiedica lumina divina sa soseasca pâna la ei si sa îi penetreze. Nu puteti intreprinde nimic solid, sigur, în viata spirituala, fara a fi lucrat în prealabil asupra puritatii.

Dar sa nu credeti ca daca insist atât de mult asupra puritatii este pentru ca trebuie sa ne oprim exclusiv asupra ei si sa nu mai cautam nimic mai sus. Nu, eu insist asupra ei pentru ca puritatea este baza - aceasta e si semnificatia numelui Iesod: baza, fundament. Ori, rolul unei baze este de a suporta întregul edificiu. În Arborele Vietii exista si alte sefire care reprezinta virtutile asupra carora discipolul trebuie sa învete sa lucreze, dar lucrul cu Iesod, baza, reprezinta conditia de îndeplinit pentru a putea începe a se instrui si a crea în lumea spirituala.

De ce sefira Iesod reprezinta baza vietii spirituale? Pentru ca odata cu ea începe lumea psihica. Am vazut aceasta când am studiat cele patru diviziuni ale Arborelui sefirotic:

- Atsilouth: sefirele Kether, Hohmah, Binah corespund lumii divine.

- Briah: sefirele Hessed, Gebourah, Tiphereth corespund lumii spirituale

- Ietsirah: sefirele Hod, Nestah si Iesod corespund lumii psihice.

- Assiah: Malhouth corespunde lumii fizice.

De cum parasim Malhouth, lumea fizica, intram în lumea psihica a carei prima etapa este Iesod. Ca si celelalte sefire, Iesod este ierarhizata si partea sa inferioara corespunde Lunii care, în psihologie, reprezinta lumea inconstientului, a instinctelor si a iluziilor. Este deci esential ca omul sa se faca stapân pe aceasta lume pentru a introduce în ea ordinea si lumina. Aceasta înseamna a se purifica. Asta e tot. Da, a se purifica înseamna mai întâi a fii capabil sa discerni natura miscarilor vietii interioare, sa-ti analizezi gândurile, sentimentele, dorintele, proiectele si sa lucrezi pentru a le face mai dezinteresate, mai generoase.

În ciuda acestor explicatii, stiu bine ca multi îsi vor astupa urechile: ei vor da ca argument faptul ca puritatea semnifica îngustime, limitare, fanatism si chiar excludere... ca în numele puritatii s-au facut persecutii, masacre, arderi pe rug. Ah? Foarte bine, dar si în numele dragostei s-au facut crime înspaimântatoare, si asta nu împiedica pe nimeni sa mai pronunte cuvântul iubire si sa continue sa iubeasca?... Gânditi-va un pic la aceasta nedreptate! Ei gasesc orice motiv ca sa nu faca efort. Sub pretextul ca notiunea de puritate e rau înteleasa, ei vor sa se balaceasca în continuare în murdarie. Ei sunt liberi sa o faca, dar vor vedea într-o zi efectele acestui mod eronat de a gândi.

Cei care nu au învatat sa lucreze cu Iesod, vor continua sa se balaceasca în lumea psihica fara a cunoaste niciodata realitatea lumii spirituale. Chiar daca, cum e în majoritatea cazurilor, poseda adevarate daruri psihice, e bine sa stie ca acestea nu ajung. Trebuie sa înteleaga odata pentru totdeauna ca lumea psihica nu este lumea spirituala, si ca nu e suficient sa ai un dar psihic pentru a-l exersa în mod corect. Muzicienii, pictorii cei mai dotati nu ar ajunge la nici o realizare daca nu se supun unei discipline, daca nu studiaza sub îndrumarea unui maestru. Un dar psihic, ca si un dar artistic, trebuie cultivat. Cel ce poseda aceste daruri trebuie sa lucreze asupra singurei calitati care îi va permite sa vada clar si sa exercite influente benefice: puritatea. Si în aceste cazuri, puritatea semnifica nu numai luciditatea, dar si onestitatea, dezinteresul, constiinta responsabilitatilor.

Ori, ce se petrece în general? Cineva a avut vise premonitorii, a simtit ca el însusi sau alte persoane erau în pericol, a vazut ca un anumit eveniment se va produce. Atunci, foarte încântat ca a descoperit un dar care îi urmeste anturajul, se proclama clarvazator, deschide un cabinet unde unii oameni care sunt îngrijorati pentru ei însisi sau familiile lor vin sa-l consulte. Si astfel, acest nou clarvazator începe sa transmita zilnic "mesajele Cerului". Oare se gândeste vreodata daca e la înaltimea pretentiilor? Nu; din moment ce a avut câteva vise premonitorii, câteva intuitii bune, el îsi imagineaza ca este capabil sa dea în orice moment raspunsuri la toate întrebarile si ca nu se înseala nici o data. Ei bine, nu, din nefericire nu, si acel care vrea sa-si dezvolte darul clarvederii trebuie sa lucreze în fiecare zi cu o mare vigilenta asupra lumii sale psihice, daca nu se va gasi într-o dezordine interioara de nedescurcat, se va însela si îi va însela si pe altii. Multi care au luat-o fara precautii pe calea mediumitatii, au sfârsit prin a-si pierde capul (a se vedea "Privire asupra invizibilului" Colectia izvor, Nr. 228).

Iata de ce oamenii cu bun simt sau oamenii de stiinta nu vor sa auda vorbindu-se de facultati si se puteri psihice: pentru ca imediat se gândesc la toti acesti sarlatani si dezechilibrati. Au dreptate sa nu accepte orice, dar nu au dreptate sa refuze sa mearga mai departe pentru a studia si a întelege domeniul vietii psihice, ignorând aceste fenomene. Pentru ca astfel ei îsi fixeaza limite gândirii si investigatilor lor. Sub pretextul ca se arata rationali, obiectivi, ei se opresc la suprafata lucrurilor. Exista si câtiva oameni de stiinta seriosi care se intereseaza de fenomenele "parapsihologice", numai ca multi dintre ei nu o spun de frica desconsiderarii din partea colegilor lor. E la fel cum unii pastori sau preoti cred în reîncarnare dar nu o spun pentru ca reîncarnarea nu e admisa de Biserica iar ei nu vor sa-si atraga neplaceri. Ei bine, eu reprosez acestor oameni de stiinta si acestor preoti de a nu avea sensul responsabilitatii lor, pentru ca lasa oamenii care cauta în obscuritate si ratacire.

Nimic nu-i va putea opri pe oameni sa vrea sa gaseasca altceva decât le propune stiinta oficiala sau Biserica oficiala. Dar pericolul e mare pentru ei de a rataci în regiunile inferioare ale lui Iesod. De aceea trebuie sa dobândeasca o buna întelegere a puritatii, pentru ca ea este cheia vietii spirituale.

Când lucrati sa va purificati cu adevarat, profund, lumina patrunde mai usor în voi, si veti începe sa vedeti totul mai clar, mai lucid. Particolele care va ruineaza sanatatea sunt alungate si va veti simti mai bine. Acelea care împiedica vointa voastra sunt rejectate si veti deveni mai tare. Tot ceea ce e tenebros si obscur va va parasi, si daca sunteti trist, bucuria va va napadi. Pentru ca bucuria nu e altceva decât un aspect al puritatii: cu cât te purifici mai mult, cu atât te simti mai usor, vesel si bucuros. Si, devreme ce impuritatile antreneaza fermentatia, putrefactia, dislocatia si moartea, cu cât va purificati mai mult mergeti spre imortalitate. Deci, sanatatea, puterea, cunoasterea, fericirea, nemurirea nu sunt altceva decât aspecte ale puritatii. Iata un rezumat al Stiintei initiatice; de voi depinde acum sa verificati aceste lucru

II

Pe coloana centrala a Arborelui sefirotic, Iesod se gaseste deasupra lui Malhouth, iar Tiphereth este deasupra lui Iesod. Din aceasta dispozitie putem deduce ca, pentru a coborî pâna la Malhouth (Pamântul), lumina lui Tiphereth (Soarele) trebuie sa treaca prin Iesod (Luna). Aici, Malhouth reprezinta simbolic lumea fizica, Iesod lumea psihica si Tiphereth lumea spirituala. Atunci, ce se va întâmpla daca lumea psihica nu este într-o stare de puritate care sa-i permita sa fie traversata de lumina lumii spirituale?

Din pacate, aceasta se întâmpla cu multi oameni: ei se plâng ca nu resimt nici o binefacere din practicile lor spirituale; ei se roaga, mediteaza, se leaga de Cer, dar au impresia ca aceasta nu-i ajuta; ei se simt indecisi, dezorientati, slabi; câteodata chiar se gândesc ca situatia lor e mai rea decât înainte. Explicatia este ca acea lumina de care ei se forteaza sa se lege întâlneste în ei straturi impure formate de gândurile si sentimentele lor dezordonate, rau stapânite. Atunci, nu numai ca lumina nu trece, dar se produce acelasi fenomen ca atunci când razele soarelui cad pe o gramada de gonoi: ele accelereaza putrefactia.

Traversând un geam transparent, razele soarelui vin sa va lumineze, dar când ele trebuie sa traverseze straturi impure, ele produc fermentatii si mirosuri urâte. Daca vreti sa deveniti un bun receptacol al luminii divine trebuie ca inima voastra sa fie ca un cristal transparent, daca nu, stiti de acum ce va asteapta. Atât timp cât nu sunteti decisi sa faceti o veritabila munca de curatire, de purificare, e mai bine sa nu va apropiati de lumina Stiintei initiatice. Va previn, pentru ca mai târziu va fi inutil sa faceti sa cada asupra ei responsabilitatea necazurilor pe care le veti resimti. Va fi greseala voastra, în exclusivitate.

Atunci când veti începe cu adevarat lucrul cu Iesod, lumina lui Tiphereth va circula prin voi, si aceasta lumina va va permite sa întelegeti realitatea lucrurilor si sa va orientati corect. Atât timp cât nu posedati aceasta lumina interioara, sunteti obligati sa recurgeti la altii, depindeti de ei pentru a va conduce viata voastra; si cum nu e chiar sigur ca ideile si judecatile lor va vor lumina cu adevarat, veti fi sub influenta unor opinii contradictorii.

Veritabila bogatie este de a ajunge sa posedati aceasta lumina care va va permite sa descoperiti voi însiva adevarul fara sa aveti nevoie tot timpul sa-i consultati pe altii. Veti întreba: "Si chiar fara sa avem nevoie sa consultam un Maestru, un Initiat?" Da, de ce nu? Daca sunteti capabil sa-l egalati, sau chiar sa-l depasesti, de ce nu? Desigur, va dura mult, va fi dificil, dar Inteligenta cosmica nu a scris nicaeri ca trebuie sa ramâneti limitat, dependent. Ea nu a interzis niciodata unui discipol sa-si egaleze Maestrul si chiar sa-l depaseasca. Calea va este deschisa, si aceasta e poate singura cale care va este cu adevarat deschisa. Nimeni nu va poate împiedica sa progresati în lumina. Daca nu, de ce ar fi spus Iisus: "Fiti perfecti asa cun Tatal vostru din Ceruri e perfect"?

Pentru a parcurge regiunea lui Iesod, mai mult decât pentru altele, discipolul are nevoie de un ghid. Dar odata ce a depasit Iesod, drumul este liber si poate sa avanseze singur, pentru ca a ajuns în regiunile luminii care da adevarata clarvedere.

Nu trebuie sa va înselati, adevarata clarvedere este cea care va permite sa vedeti realitatea lumii spirituale, adica sa captati, sa întelegeti ceea ce exista mai subtil în natura si în sufletul uman. Cealalta clarvedere, care consta în a vedea evenimente trecute sau viitoare, sau chiar spiritele lumii astrale, nu are nimic extraordinar. Toata lumea sau aproape toata lumea ar putea sa le vada pe acestea prin anumite exercitii sau prin folosirea unor droguri, dar aceste mijloace nu duc prea departe si prezinta chiar mari pericole pentru psihism. Singura clarviziune pe care trebuie sa o cautati este aceea care poate sa faca din voi o prisma de cristal care sa lase sa treaca lumina Cerului. De aceasta clarviziune vorbea Iisus când spunea: "Fericiti cei cu inimile pure pentru ca îl vor vedea pe Dumnezeu."

În sefira Iesod, Dumnezeu este numit El Hai, adica Dumnezeu cel viu. În Iesod, Dumnezeu se manifesta deci ca creator si distribuitor al vietii, dar a cea mai pure vieti, cea care vine de sus, de la Izvor, acea viata care tâsneste, curata si purifica totul în trecerea ei, pentru ca prima sarcina a vietii este tocmai de a respinge elementele impure care se opun elanului sau.

Si cum Dumnezeu este prezent în toate sefirele, "a-L vedea pe Dumnezeu" înseamna deci a primi binecuvântarile tuturor sefirelor, adica stiinta lui Hod, gratia lui Netsah, splendorile lui Tiphereth, forta lui Gebourah, generozitatea lui Hessed, stabilitatea lui Binah, întelepciunea lui Hohmah si în fine, atotputernicia lui Kether. Fiecare sefira corespunde unei virtuti divine; puteti sa lucrati fie cu una fie cu alta, dar fiind constienti ca nu veti ajunge nicaieri daca nu ati lucrat mai întâi cu Iesod. Toti cei care vor sa obtina calitatile si puterile celorlalte sefire fara a fi lucrat în prealalbil cu Iesod sunt într-un anume fel opriti, si stagneaza în mlastinile planului astral unde nu întâlnesc decât iluzii, deceptii si chinuri.

Deci, decideti-va sa puneti puritatea la baza existentei voastre, înaintea cunoasterii, înaintea bogatiei, înaintea puterii si într-o zi veti avea mai mult decât aceasta cunoastere, mai mult decât aceasta bogatie, mai mult decât aceste puteri. Au existat în istorie barbati si femei care nu au citit nici macar o carte, care nu au avut studii, ei au lucrat numai asupra puritatii, si într-o zi au început sa manifeste toate celelalte calitati: întelepciunea, clarvederea, puterea de a vindeca... Pentru ca nu mai aveau pe ei straturi opace, nu mai aveau ecrane, si toate bogatiile Cerului au putut sa-i penetreze.

Iesod este începutul vietii psihice, si în acest sens putem spune ca magia începe cu sefira Iesod. Adevarata magie este în gândurile si sentimentele noastre. Nu avem nevoie de bagheta sau de talismane, toate puterile noastre magice sunt în puterea vietii psihice; de aceea Luna, care apartine sferei lui Iesod, este astrul magiei. Cel ca vrea sa posede adevarata forta magica trebuie sa înceapa prin a purifica lumea sa psihica. Trebuie sa întelegem puritatea ca si cea mai mare forta magica, pentru ca prin intermediul lui Iesod putem accede la Mistere.

Cap XV   Binah

Legile destinului

Binah este prima sefira de pe coloana stânga al Arborelui sefirotic, Stâlpul Rigorii, numit Boaz, care reprezinta principiul feminin în creatie. Dumnezeu se manifesta aici sub numele Iehovah. El este Dumnezeu cel teribil care s-a revelat lui Moise. Tot Vechiul Testament e plin de furiile, amenintarile si blestemele sale care trebuiau sa loveasca oamenii pâna la a patra generatie. Acestui foc devorant îi ofereau fara încetare Evreii sacrificii de animale pentru a-L calma; si Moise, la fel ca toti patriarhii si profetii, Îi adresa rugaciuni pentru a deturna pedepsele cu care El ameninta poporul.

Va veti întreba: "Dar cum acest Dumnezeu teribil putea fi o putere feminina?" Pentru ca aceasta putere feminina este natura. Veti întelege mai bine aceasta idee daca reflectati la ceea ce este natura cu adevarat: o mama implacabila. Natura a creat legi si daca le calcati, sunteti pedepsiti într-un fel sau altul; si chiar, pe calea consecintelor, aceasta pedeapsa va lovi copiii si nepotii vostri. Da, în realitate toate acestea sunt foarte usor de înteles. Sa luam un exemplu printre cele mai cunoscute: alcoolismul. Pentru a-si conserva sanatatea fizica si psihica, omul nu trebuie sa bea mai mult de o cantitate limitata de alcool. Daca depaseste masura, cunosteti consecintele - e inutil sa intru în detalii - si transmite descendentei sale o ereditate încarcata. Este la fel pentru alte excese, pentru alte calcari de legi.

Orice am face, oricare ar fi progresele stiintelor si tehnicilor medicale, daca omul nu e rezonabil, daca nu respecta anumite legi, într-un fel sau în altul el va suferi si îi va face si pe altii sa sufere. Câti s-au indignat de cruditatea unui Dumnezeu care pedepsea nu numai pe cel ce încalca legea ci si descendenta sa! Ei bine, iata, acum e clar: acest Dumnezeu este natura, pentru ca natura nu e în spatele lui Dumnezeu, nu e separata de Dumnezeu. Dumnezeu este aceasta mama severa care pune limite copiilor sai, pe care ei nu trebuie sa le depaseasca. Daca ei le depasesc, spunem ca ea îi pedepseste. Dar nu îi pedepseste pe nedrept, pentru ca ei sunt cei care au iesit din incinta unde erau la adapost si protejati, si iesind, au creat conditii rele pentru ei si pentru cei care depindeau de ei.

Veti spune poate: "Dar aceasta imagine a mamei pe care ne-o dati, nu e cea pe care o avem. Din contra, o mama este iubitoare, indulgenta, etc., tatalui îi revine severitatea." Nu ati observat lucrurile bine si nici nu ati reflectat destul. Care e rolul mamei fata de un copil mic? Ea îl hraneste, desigur, dar ea îl învata ce e voie sa faca si ce nu e voie sa faca pentru a se dezvolta corect: ea îi da reguli de nutritie, de igena, de prudenta; ea îi interzice anumite lucruri, îl retine, îl împiedica sa se apropie de foc sau de apa, îi trage din mâna chibriturile si obiectele taietoare, îi ascunde bomboanele si dulceata, daca copilul are tendinta de a abuza. Câteodata ea îl lasa singur sa faca ce vrea si îl supravegheaza, si daca cade sau îsi face rau, îi spune: "Vezi, nu mai fa asta, daca nu îti vei face rau din nou." Si când copilul e capricios si exagereaza, ea îl pedepseste.

Acest rol al mamei fata de copilul mic, este, pe un alt plan, cel al naturii vis-a-vis de fiinta umana. Unii vor spune: "Dar eu, am vazut tati jucând acest rol în fata copilului, pentru ca mamele..." Si eu am vazut, dar eu va vorbesc de principii si nu de cazuri particulare. La nivelul principiilor, mama joaca în educatia copilului rolul naturii. Iata cum trebuie înteles rolul Mamei cosmice, care se manifesta în sefira Binah sub aspectul lui Iehovah.

Sefira Binah ne releva misterele destinului pentru ca ea ne învata despre legea cauzelor si consecintelor. Câti oameni se gândesc ca existenta lor e absurda, ca nu e nici o logica în evenimentele si destinul fiintelor! Aceasta se întâmpla numai pentru ca le lipsesc unele adevaruri pentru a vedea si pentru a întelege. Aceste adevaruri sunt în Binah unde lucreaza ierarhia îngereasca a Aralim-ilor (Tronurile), pe care sfântul Ioan a vazut-o sub forma a douazeci si patru de Batrâni. Ei sunt numiti de asemenea Domni ai destinelor pentru ca ei sunt cei care determina destinul fiecarei fiinte dupa meritele sale, dupa viata pe care a dus-o în precedentele încarnari, iar decretele lor sunt executate de îngerii sefiroturilor urmatoare: îngeri din Hessed, Hachmalin-ii, aduc recompensele, iar îngerii din Gebourah, Serafim-ii, pedepsele.

Ce este destinul? O forma arhetip si fiecare îsi traieste existenta dupa forma pe care o primeste din partea destinului. Cei douazeci si patru de batrâni decid aceste forme. Ei reprezinta tribunalul divin care emite decrete privind formele destinelor, iar formele fizice pe care le vedem pe pamânt sunt efectul îndepartat a acestor forme decretate de sus. Se proiecteaza o forma dintre aceste forme arhetip asupra unei femei însarcinate, iar ea va trebui sa lucreze plecând de la aceasta forma. Odata formele decretate, totul s-a sfârsit, nimic nu le mai poate schimba, ele coboara în materie pentru a se realiza.

Pentru a putea schimba destinul, trebuie deci schimbate arhetipurile, daca nu, nu e nimic de facut. Puteti sa mergeti sa consultati astrologi pentru a va lua precautii si a scapa încercarilor si dificultatilor, e degeaba, totul este prevazut, pentru ca "ce e scris" sa se întâmple. Pentru a schimba decretele, ar trebui sa puteti sa atingeti regiunile de deasupra lui Binah, adica deasupra destinului, regiunile lui Hohmah si Kether. E posibil, au existat fiinte exceptionale a caror virtuti le-au scutit de legile destinului. Dar ce munca au depus pentru a reusi! Pentru noi, singurul mijloc de a ne pune în acord cu Domnii destinului este de a accepta decretele lor cu umilinta si dragoste, stiind ca sunt drepte, pentru ca sunt consecinta încarnarilor noastre precedente. Cel mai întelept este de a considera dificultatile si încercarile a acestei existente ca si probleme de rezolvat, stiind ca reprezinta pentru noi cel mai bun mijloc de a evolua.

Caracterul inflexibil a lui Binah se regaseste în simbolismul lui Saturn care e reprezentat ca un batrân, sau câteodata ca un schelet, înnarmat cu o secera. Secera lui Saturn este timpul care distruge tot, iar scheletul este eternitatea care rezista timpului. Saturn reprezinta deci cele doua aspecte. Deasupra carnii, adica a lumii aparentelor, pe care timpul (secera) nu înceteaza sa o distruga, gasim scheletul indestructibil: eternitatea. Dar de câte reflectii, meditatii, este nevoie pentru a ajunge la aceasta întelegere a lucrurilor care permite trecerea de la timp la eternitate!

Saturn vorbeste putin si asculta mult, pentru ca a stii sa asculti merge cu întelegerea. Si de altfel, acesta este sensul cuvântului "a întelege". Cel ce stie sa auda este pe calea întelegerii. Putem spune ca ascultarea este întelegerea a ceea ce auzim. Calitatea lui Saturn este de a sti sa auda, nu numai sa asculte ceea ce ne spun înteleptii sau zgomotele naturii, ci sa perceapa ceva în plus: vocea interioara. În acel moment, tot ceea ce este mai subtil, tot ceea ce vine din profunzimea fiintei, vocea lui Dumnezeu, vocea linistii, cum se spune, ajunge pâna la noi. Iata de ce adevaratilor Saturnieni le place sa se îndeparteze de zgomot pentru a merge în locuri solitare, sa asculte vocea linistii, aceea care le permite sa fie scutiti de legea timpului pentru a intra în eternitate.

II

Chiar si celor care au îmbratisat viata spirituala le e greu sa ajunga la un nivel de constiinta superior si mai ales sa se mentina. Într-o zi obtin o victorie, în alta se lasa în voia lor... E aproape imposibil sa ajunga la ceva stabil, definitiv. Stabilitatea e culmea Initierii, momentul în care discipolul poate spune în fine, ca si hierofantul Egiptului antic: “Sunt stabil, fiu de stabil, conceput si nascut în teritoriul stabilitatii.” Teritoriul stabilitatii este Binah, regiunea celor douazeci si patru de Batrâni.

În ce consta stabilitatea? În a nu mai fi zdruncinat de rau. Si pentru a nu mai fi zdruncinat de rau, trebuie sa-i scapati ridicându-va pâna în regiunile unde el nu mai poate sa aiba priza. Veti spune: “Dar aceste regiuni exista?” Da, ele exista, ele exista în voi însiva, cum exista si în univers. Numai ca, înca nu v-ati deama de aceasta pentru ca nu aveti obisnuinita de a va observa. Nu ati fost surprinsi sa constatati ca anumite evenimente care, la un moment dat, va întristeaza, va descurajaza, în alte circumstante, nu va mai ating? De ce? V-ati pierdut sensibilitatea? Nu, dar ati reusit sa va ridicati pâna la un nivel de constiinta unde ele nu va mai ating. Este deci proba ca exista regiuni în om unde raul nu mai are priza.

În Kabbala e spus ca sarpele poate urca pâna la unele sefiroturi, dar el nu poate atinge niciodata regiunea formata din cele trei sefire Kether, Hohmah si Binah. Si pentru ca noi suntem creati dupa imaginea universului, exista deci si în noi o regiune unde raul nu mai gaseste conditii favorabile de existenta. În regiunile sublime ale fiintei noastre si ale universului, domneste o astfel de lumina, o astfel de intensitate a vibratiilor, încât tot ceea ce nu este în armonie cu aceasta puritate, cu aceasta lumina, e dezagregat. Raul nu are nici un drept de existenta în regiunile sublime, e respins; el nu poate exista decât în regiunile inferioare, unde se plimba, face ravagii si îi face pe oameni nefericiti: pentru ca în straturile inferioare ale materiei, toate conditiile îi sunt favorabile. Deci, dupa regiunea unde va aflati, sunteti atinsi sau nu de rau. Iata ce ne învata Initierea. Iisus a explicat acest lucru într-o alta maniera, când a spus: “Constuiti-va casa voastra pe piatra.” Piatra simbolizeaza aceasta regiune interioara pe care filozofia hindusa o numeste planul cauzal si care se situeaza deasupra planurilor astral si mental, adica deasupra gândurilor si sentimentelor ordinare.

Cei Douazeci si patru de Batrâni ai Apocalipsei de care vorbeste Sfântul Ioan (“Am vazut douazeci si patru de tronuri si pe aceste tronuri douazeci si patru de Batrâni asezati, îmbracati în vesminte albe”) sunt instalati pe pietre pe care nimic nu le poate zdruncina. Stabilitatea este esenta lui Dumnezeu Însusi. Dumnezeu este prin esenta neschimbator, neschimbat în dragostea, întelepciunea si puterea Sa.

Daca vreti sa va apropiati de aceasta stabilitate a celor Douazeci si patru de Batrâni, nu abandonati niciodata idealul vostru înalt. Odata ce v-ati decis sa mergeti pe drumul luminii, orice s-ar întâmpla, pastrati tot timpul aceasta orientare. Pentru tot restul va puteti schimba, dar nu abandonati orientarea voastra divina. Sa întelegeti bine aceasta: stabilitatea nu semnifica imobilitatea. Daca întâlniti un Maestru adevarat, nu-l veti vedea încremenit ca un idol, asteptând sa-i sarutam mâinile sau picioarele. Din contra, el se deplaseaza, chiar mai mult ca altii, pentru a-i vizita pe cei ce au nevoie de el, pentru a-i instrui, a-i vindeca. El ramâne stabil în interior, în convingerile lui, si nimeni nu poate sa-l seduca prin bogatii sau onoruri.

A fi stabil, înseamna a fi fidel angajamentelor tale si a-ti urma drumul orice s-ar întâmpla. Aceasta e dificil, mai dificil decât de a fi dragut, serviabil, iubitor, generos, curajos. Când suntem bine dispusi, ne dam cuvântul, facem promisiuni, dar câteva zile dupa aceea ne gasim într-o alta stare de spirit, în care nici nu ne mai aducem aminte ce am promis. Ei bine, nu asa vom obtine accesul la adevarata putere a regiunii Binah.

Adevarul este ca oamenilor nu le place sa li se vorbeasca de fidelitate, stabilitate. Oh, cât e de greu, oh, cât e de dificil! Ei bine, sa stiti ca acest fel de a gândi va face aceste virtuti înca mai greu si dificil de realizat. De voi depinde sa aveti o anumita calitate. De ce? Pentru ca voi sunteti cei care, neiubind un anumit lucru, nu îl atrageti. Nu va place sa fiti fidel, va place schimbarea, atunci cum vreti ca stabilitatea sa vina sa se instaleze în voi? Când analizez, constat ca oamenii sunt cei care resping o virtute sau alta: pentru ca nu o iubesc. Pentru a atrage un lucru, trebuie sa-l iubim! Iata aspectul magic. Înainte de a încerca sa obtineti ceva, încercati la început sa-l iubiti, altfel orice ati face nu-l veti obtine. E esential de a cunoaste aceasta lege.

Deci, încercati sa iubiti stabilitatea. Încercati sa deveniti mai fideli fata de idealul vostru, nu trisati niciodata, sub nici un pretext, daca nu, veti pierde încrederea tuturor marilor Spirite care va observa. Ele nu va vor mai stima, nu va vor mai aprecia, ele nu va vor mai sustine. Si odata lasati sa va bazati numai pe propriile resurse, nu veti mai putea realiza mare lucru. Putem iubi schimbarea, nu e interzis sa-ti schimbi activitatea, dar nu trebuie niciodata sa va schimbati directia, nu trebuie sa va abandonati idealul vostru înalt. Putem fi pentru diversitatea exterioara, dar trebuie sa mentinem unitatea interioara.

Cap XVI   HOHMAH: Cuvântul creator

“La început a fost Cuvântul...”. Aceasta prima fraza a evangheliei sfântului Ioan a suscitat numeroase comentarii. E evident imposibil sa ne reprezentam exact ceea ce semnifica a spune ca Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt. Dar pentru ca ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus, pentru ca suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu si al universului, putem sa ne însusim câteva notiuni despre ceea ce sunt puterile cuvântului: cuvântul pronuntat (sunetele), si cuvântul scris (literele).

Un general da un ordin de atac. El striga: “Foc!” si în câteva minute nu mai ramâne nimic din ceea ce era un oras minunat. El însusi nu a facut nimic, a pronuntat numai un cuvânt, dar câta putere era continuta în acest cuvânt! Sau, un barbat (sau o femeie) care conteaza mult pentru voi, dar caruia (careia) nu-i cunoasteti înca adevaratele sentimente, va scrie într-o zi aceste simple cuvinte: “Te iubesc” si iata, viata va este dintr-o data luminata! Nimic nu s-a schimbat, dar totodata totul s-a schimbat.

Întreaga existenta este aici pentru a ne arata puterile cuvântului. Sa mergem mai departe. De ce vorbesc oamenii tot timpul? Pentru a-si exersa puterea. Chiar si atunci când ei par ca dau explicatii, informatii, adesea nu o fac cu adevarat pentru a explica sau a informa; vorbind sau scriind, ei vor sa produca un anumit efect: sa provoace furia, ura, sau sa adoarma neîncrederea. Chiar si voi, nu faceti câteodata acelasi lucru? Da, va las sa reflectati la aceasta.

Si acum, sa revenim la prima fraza a Evangheliei sfântului Ioan: “La început a fost Cuvântul”. Oamenii ar evita multe dificultati, multe suferinte daca ar sti cum sa aplice aceasta fraza. Veti spune: "Dar cum? E atât de abstracta, atât de dificil de înteles, cum putem sa o aplicam? - Ei bine, tocmai, ea ramâne abstracta si dificila de înteles pentru ca nu încercati sa o aplicati. - Dar ce trebuie sa facem? - Foarte simplu, sa va acompaniati actele voastre cu Cuvântul."

Sa luam cazuri foarte simple din viata cotidiana. Când spalati geamurile, de exemplu, în loc sa executati aceasta sarcina lasându-va gândirea sa rataceasca fiti constient de gesturile voastre si spuneti: "Asa cum spal acest geam, tot asa inima mea sa fie spalata si sa devina transparenta." La fel puteti face atunci când maturati, spalati vesela, stergeti praful... Si când ati scapat un obiect si s-a spart, spuneti: "Fie ca toate obstacolele care mi se ridica în fata pe drumul meu spre Dumnezeu sa fie sparte în mii de bucati!"

Desigur, nu e necesar sa spuneti toate acestea cu voce tare, mai ales daca exista riscul ca cineva sa va auda. Important este de a fi constient, adica de a folosi gândirea voastra - si gândirea subîntelege necesitatea cuvintelor - la tot ce faceti pentru a deveni creator. Iata care trebuie sa fie pentru spiritualist semnificatia lui "La început a fost Cuvântul... Si nimic din ceea ce a fost facut n-a fost facut fara Cuvânt." Trebuie sa puneti Cuvântul la început pentru a da o orientare activitatii voastre. Dar este aici o notiune pe care chiar si credinciosii nu au înteles-o bine. Veti spune: "Dar ei spun rugaciuni de mai multe ori pe zi!" Da, rugaciuni facute de altii pe care le-au învatat pe dinafara, pe care ei le mormaie gândindu-se la altceva, tocmai. Nu e necesar sa spuneti multe rugaciuni pe dinafara. Pentru crestini, "Tatal Nostru" de doua sau de trei ori e suficient. Mai departe, fiecare trebuie sa gaseasca cuvintele pe care sa le pronunte în interior pe masura ce se ivesc noi ocazii, noi evenimente în viata sa. Nu exista o mai buna metoda de întelegere a ceea ce semnifica atotputernicia Cuvântului.

Când vântul sufla alungând norii si impuritatile din atmosfera cereti suflului spiritului sa alunge gândurile si sentimentele voastre rele. Si când vedeti Soarele dimineata rasarind, spuneti: "Asa cum soarele se ridica deasupra lumii, tot asa soarele dragostei sa se ridice în inima mea, tot asa soarele întelepciunii sa se ridice în inteligenta mea si tot asa soarele adevarului sa se ridice în sufletul si în spiritul meu." Iata cum veti deveni un adevarat fiu a lui Dumnezeu: prin Cuvânt. Pentru ca Cuvântul e viu si actioneaza, el are puterea de a va transforma.

Când veti începe sa întelegeti ce semnifica: "La început a fost Cuvântul", veti întelege de asemenea de ce e spus ca "La început, Dumnezeu a creat cerul si pamântul" si ce este în spatele acestor cuvinte "cer" si "pamânt", care sunt relatiile între cele doua si cum trebuie sa lucram cu ele. Cerul si pamântul sunt în interiorul nostru si atât timp cât le separam, atât timp cât nu le legam Cerul - gândirea noastra, cu pamântul - activitatile noastre cotidiene, nu vom sti ce este Cuvântul, Cuvântul viu. (A se vedea tomul 32, cap XI: "Cuvântul viu: 1. Alfabetul si cele douazeci si doua de elemente ale Cuvântului. 2. Cuvântul, limbaj universal. 3. Puterea Cuvântului.")

Cap XVII   Iesod, Tiphereth, Kether: sublimarea fortei sexuale

În sefira Iesod, Dumnezeu poarta numele Chadai El Hai, si El hai, am vazut, înseamna Dumnezeu viu. Iesod e singura sefira pentru care e mentionat acest atribut divin: viata. Bineînteles, este subînteles acest atribut si în celelalte, dar aici este subliniat. Si deoarece Dumnezeu Însusi poarta acest nume “viu”, aceasta semnifica ca viata care se manifesta în Iesod este de cea mai mare puritate. Iesod, fundamentul, este sefira vietii pure, si în schema omului cosmic, Adam Kadmon, ea reprezinta organele sexuale: pentru ca acestea sunt organele care creaza viata.

Chiar daca suntem obligati sa constatam ca, în viata lor sexuala, oamenii nu se preocupa suficient de puritate, adevarul este ca Inteligenta cosmica e cea care a decretat ca puritatea lui Iesod trebuie sa se manifeste prin intermediul organelor sexuale.

Astazi se vorbeste de “eliberarea moravurilor” ca de un mare progres, si întradevar ar fi putut fi un progres. Dar ceea ce vedem la ora actuala nu este un progres, e o degringolada. Aceasta tendinta pe care o au din ce în ce mai mult oamenii de a se culca împreuna pentru ca nu gasesc ceva mai bun de facut, ca sa treaca timpul si pentru a simti placeri, este prejudiciabil pentru evolutia lor. De-abia se întâlnesc, nu se cunosc, nu se iubesc si ei fac dragoste... din inactivitate, ca si cum nu ar fi ceva mai important de facut decât sa joace carti! Si apoi, ca si dupa o partida de carti, se despart, pentru a începe mâine cu altii. Aceasta este foarte grav; nu pentru ca nu se supun unor reguli inventate de câtiva moralisti; pentru ei este grav, lor îsi fac rau, nu moralei, nici moralistilor. Actul sexual în sine nu are nimic de condamnat, chiar daca nu are ca scop procreerea, dar trebuie sa cunoasteti entitatile si fortele care sunt angajate în acest act pentru a-i da o semnificatie si o orientare divina.

Toti cei care practica actul sexual pentru propria placere, nu numai ca ca îsi irosesc energiile, dar ei alimenteaza cu ele entitati ale planului astral inferior. Pentru ca sunt închisi un timp într-o camera, barbatul si femeia îsi imagineaza ca sunt singuri. Deloc. Exista în lumea invizibila entitati care sunt de fata, care asista si care se hranesc cu emanatiile lor. Atunci, daca se lasa antrenati de senzualitatea lor, larve si elementali vin sa se hraneasca pe cheltuiala lor. În timp ce pentru cei care s-au pregatit cu constiinta sa îndeplineasca un act sacru, spiritele luminii sunt cele care vin sa se hraneasca si sa aduca binecuvântarile lor. Stiind acestea, discipolii unei Scoli initiatice invita ei însisi spiritele celeste cerându-le sa-i lumineze pentru a fi capabili sa-si sublimeze gesturile pe care le vor face.

Entitatile care poseda secretul sublimarii fortei sexuale sunt Malahim-ii, îngerii lui Tiphereth, Soarele. Energia sexuala din fiinta umana este de aceeasi natura ca si energia solara, dar ea nu o stie si, irosind-o, utilizând-o numai pentru satisfacerea propriilor pasiuni, ea se degradeaza. Din ziua când barbatii si femeile vor constientiza ca aceasta forta e impregnata de lumina soarelui, ei vor merge pe calea sfinteniei, se vor apropia de sefira Kether unde Serafinii nu înceteaza sa cânte: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Atotputernic". Si din acel moment ei vor începe sa guste adevarata dragoste, acea a Serafinilor.

De la Iesod la Kether, trecând prin Tiphereth, acesta e drumul sublimarii fortei sexuale. La extremitatea superioara a stâlpului central se gaseste sfintenia lui Kether, care este capul coroanei, iar originea ei este în puritatea lui Iesod, organele sexuale. Sfintenia lui Kether, este energia sexuala pe care discipolul se straduieste sa o sublimeze gratie puterilor lui Tiphereth, pâna ce ea va ajunge sa se manifeste sus, deasupra capului sau, ca o lumina de aur. Da, si acesta e scopul Initierii: sa fi capabil sa stapânesti o forta bruta care ne antreneaza în jos, sa faci sa-si schimbe directia si sa lucrezi asupra acestei chintesente pâna la a o transforma în lumina. Adevaratul Initiat e cel care, gratie puterilor lui Tiphereth, a realizat în el însusi puritatea lui Iesod. El poseda aceleasi organe ca toti oamenii si aceste organe fabrica aceeasi materie, dar aceasta materie sublimata se ridica pentru a alimenta toti centri sai spirituali de sus, si se ridica asupra lui ca razele de lumina.

Acestea sunt adevaruri care erau învatate de discipolii Initierilor antice. Dar în acea epoca i se pretindeau celui ce dorea sa aiba acces la mistere ani de studii si de munca; si multi dintre ei nu erau admisi. Eu va cer voua cel putin sa fiti constienti de valoarea acestor cunostinte pe care le primiti, si sa multumiti Cerului.

Cap XVIII   Rugaciunea lui Solomon

Unii dintre voi m-au rugat sa va spun Rugaciunea lui Solomon, pe care nu au auzit-o pâna acum. Desigur, pot sa o fac, am facut-o de câteva ori în trecut, în circumstante exceptionale, dar înainte, va voi spune acestea:

În zilele noastre, când ezoterismul si stiintele oculte sunt la moda, din ce în ce mai multe cunostinte care stateau ascunse de secole sunt puse la dispozitia tuturor. În trecut, ele erau date numai celor care se aratau demni, dar acum sunt etalate la lumina zilei. Si nu numai ca sunt etalate la lumina zilei, dar se prezinta, amestecat, adevarul si falsul, bunul si raul, magia alba si magia neagra, fara a învata oamenii sa faca diferenta între cele doua si fara sa fie preveniti de pericolele teribile spre care alearga aruncându-se orbeste în nu conteaza ce studiu si în nu conteaza ce practica. Deci, fiti atenti!

Aceasta rugaciune, numita Rugaciunea lui Solomon, este foarte puternica din cauza tuturor numelor divine care sunt invocate si nu putem sa o spunem fara sa ne luam precautii. Trebuie ca, în prealabil sa fi depus o munca de stapânire de sine asupra noastra însine, pentru a ne adresa fara pericol sefiroturilor, ierarhiilor îngeresti si lui Dumnezeu pronuntându-le numele cu voce tare. Si chiar numai pentru a asculta aceste nume, care sunt cele mai sacre ale Kabbalei, e necesar de a ne pune într-o stare de mare respect, de mare reculegere. Iata ceea ce va cer sa faceti. Deci, iata aceasta rugaciune:

Puteri ale Regatului, fiti sub piciorul meu stâng si în mâna mea dreapta.

Glorie si Eternitate, atingeti-mi cei doi umerii si dirijati-ma pe caile Victoriei.

Milostenie si Justitie, fiti echilibrul si splendoarea vietii mele.

Inteligenta si Întelepciune, dati-mi Coroana.

Spirite ale lui Malhouth, conduceti-ma între cele doua coloane pe care apasa întregul edificiu al Templului.

Îngeri a lui Nestah si Hod, întariti-ma pe piatra cubica a lui Iesod.

Binael, fii dragostea mea.

Rouah Hohmael, fii lumina mea.

Fii ceea ce esti si ceea ce vei fi, o Ketheriel.

Ischim, asistati-ma în numele lui Chadai.

Keroubim, fiti forta mea în numele lui Adonai.

Bnei Elohim, fiti fratii mei în numele Fiului si prin virtutile lui Tsebaoth.

Elohim, luptati pentru mine în numele Tetragrammaton-ului.

Malahim, protejati-ma în numele lui Yahve.

Serafim, curatati-ma în numele lui Eloha.

Haschmalim, luminati-ma prin splendoarea lui Elohim si lui Shekina.

Aralim, actionati.

Ophanim, întoarceti-va si straluciti.

Hayot-haKodesch, strigati, vorbiti, racniti, mugiti.

Kadosch, Kadosch, Kadosch, Chadai, Adonai.

Iod He Vav He.

Ehieh Ascher Ehieh.

Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Amin.

Pentru ca aceste înalte entitati sa poata raspunde la chemarea voastra si sa va aduca ajutorul si lumina lor, trebuie cel putin sa le pregatiti în voi conditii favorabile: pace, puritate. A pronunta numele lor sau a cunoaste momentul propice pentru a le invoca nu e suficient. Pentru a atrage binecuvântari, trebuie sa va consacrati, sa va puneti în serviciul Divinitatii.

Dar câti sunt capabili sa-si abandoneze preocuparile pentru a urca aceste culmi? Foarte putini. De aceea renunt adesea sa va vorbesc despre aceste regiuni care sunt poate singurele în care ma simt fericit. Adesea, venind spre sala de conferinte, îmi spun: "Astazi le voi vorbi despre Arborele Vietii si despre ierarhiile îngeresti..." Si deja pe drum le pronunt numele în interiorul meu. Dar când ajung si vad fetele voastre, simt ca sunt lucruri mult mai urgente pe care trebuie sa vi le spun! Cum as putea sa va întretin cu aceste subiecte sublime când citesc în privirea voastra cât sunteti de prinsi de necazurile vietii cotidiene?..

Dar astazi am pronuntat aceste nume divine, ele au plecat în spatiu, ierarhiile glorioase au auzit ca le-am invocat si ca le-am cerut binecuvântarile lor pentru voi. (A se vedea primul capitol din "Adevarata Învatatura a lui Christ" colectia Izvor Nr 215, unde rugaciunea domneasca "Tatal Nostru..." este comentata în legatura cu cele zece sefiroturi.)

Primit de la Maestrul Bogdan Emanuel Ciobanu

”Reiki Floarea de Lotus” - IASI - ROMANIA - Maestru Daniela Ionela Ionescu