|
Imaginati-va ca ati fi stiut la nastere ca sunteti maestri, ca sunteti peste masura de puternici, ca detineti daruri immense si ca dorinta ar fi unicul lucru de care ati avea nevoie pentru a va oferi darurile personale in lume. Inchiputi-va ca ati venit in aceasta lume cu inima plina de puterea vindecatoare a iubirii si ca singura voastra dorinta este sa dati aceasta dragoste tuturor celor din jurul vostru. Imaginati-va ca sunteti inzestrati cu capacitatea innascuta de a crea, ca aveti tot ce va doriti si tot ce aveti nevoie. Este, oare, posibil ca, la un moment dat in viata, sa fi constientizat ca nu mai exista nimeni altcineva pe lume, asemenea voua? Si ca, in fiecare fibra a finite voastre, sa fi stiut nu numai ca detineti lumina lumii, ci ca sunteti lumina lumii? Este oare posibil ca, la un moment dat, sa fi inteles cine sunteti la cel mai profound nivel si sa va fi bucurat de darurile voastre? Ganditi-va o clipa si vedeti daca va puteti aminti acel moment cand ati stiut adevarul despre cine sunteti voi cu adevarat.
Apoi s-a intamplat ceva. Lumea voastra s-a scshimbat. Ceva sau cineva a aruncat o umbra peste lumina voastra. Din acea clipa, ati inceput sa va temeti ca voi si pretioasele voastre daruri nu mai sunteti in siguranta in aceasta lume. Ati simtit ca, daca nu veti va veti ascunde darul sacru, s-ar putea abuza de el, ar putea fi lezat sau furat. Inauntrul vostru ati stiut ca acest dar este ca un copil iubit, inocent, care v-a fost dat pentru a-l proteja. Astfel incat ati facut ceea ce ar face orice parinte;ati ascuns toata aceasta maretie, adanc inauntrul vostru, pentru ca nimeni sa nu o descopere vreodata, sa nu o poata vatama sau lua de langa voi. Apoi, cu creativitatea unui copil, ati acoperit-o. Ati creat un rol, un personaj, o drama, o poveste, astfel incat nimeni sa nu suspecteze vreodata ca detineti atat de multa lumina. Ati fost foarte iscusiti in a va ascunde secretul. Numai ca I-ati determinat pe ceilalti sa creada ca nu sunteti minunati; v-ati convins si pe voi insiva. A fost secretul vostru foarte bine ascuns, pe care doar voi il stiati. Ati fost chiar indeajuns de creativi ca sa afisati exact opusul a ceea ce erati cu adevarat, astfel incat sa va puteti proteja de cei care ar fi putut fi suparati sau intimidati de darurile voastre.
Dar dupa zile, luni si ani in care v-ati ascuns comorile voastre pretioase, ati inceput sa va credeti povestea. Ati devenit persoana pe care ati creat-o pentru a va apara secretul. In acel moment ati uitat ca voi insiva v-ati ingropat candva darul nepretuit. L-ati ascuns atat de bine incat n-ati mai stiut locul exact – ati uitat chiar faptul ca l-ati ascuns. Iubirea, lumina, maretia si frumusetea voastra s-au pierdut in interiorul povestii. Ati uitat ca ati avut un secret.
Din acel moment ati trait sentimental de a fi pierduti, singuri, izolati si speriati. Pe neasteptate, ati devenit constienti ca ceva va lipsea – ceea ce era adevarat. Inauntru, ati tanjit dupa intoarcerea sinelui vostru adevarat. Astfel ati inceput sa cautati in exterior ceva care sa va umple golul si sa va faca sa va simtiti bine. Dar oriunde ati cautat, nu ati gasit nimic.
Povestile noastre ne separa si traseaza granite intre noi, ceilalti si lume. Povestile noastre ne fac sa sa ne separam de restul, chiar daca noi imploram sa ne integram sa ne adaptam sau sa ne integram. Asemeni tuturor povestilor, dramele personale au o tema care se tot repeat pe parcursul vietii. Ne putem descifra temele ascultand cu atentie concluziile pe care le-am tras despre evenimentele traite.
"Reiki Floarea de Lotus" IASI - Maestru Daniela Ionela Ionescu |
